... prin trenuri... granitele posibilului

a fost o sapt nebuna... ma refer la cea care a trecut deja... sunt prea obosita ca sa ma mai chinui sa imi dau seama unde stau acum, adica in ce punct ma aflu... sunt doar foarte aeriana si imi complic viata inutil...

week-end-ul asta am fost la suceava la un festival de film... primul festival de film din deplasare :) deci, aveam asteptari mari. asa ca dezamagirea mea nu a fost mica in momentul in care am descoperit ca unii nu invata nimic nici dupa 40 sau 50 de ani de activitate si ca dinozaurii inca sunt bine plasati in domeniu, ca in orice alt sector... cam dezamagitoare realitatea dar e mai bine ca o cunosc de acum. pacat ca mi s-a risipit norisorul ala roz care inca ma mai inconjura.

revenind... duminica am plecat la Buc (fiind oficial si pt ai mei la suceava pana luni, so ei nu au shtiut pe unde zac de fapt ca daca shtiau ca eu duminica nu vin acasa pt ca merg la Buc sa pierd noaptea prin club A nu prea cred ca le mai convenea... urlau sa ma tirez la scoala). in fine, am fost la varamea la camin... e cam trist pe acolo... apoi in club... nu are rost sa zic ca nu se compara cu nimic din marea metropola a moldovei, respectiv Galati... dupa vreo 2-3 ore de somn am plecat la drum in cautare de liceu adoptiv prin Buc...

am inceput cu Lazar... m-am invartit vreo 20 de minute pana sa gasesc intrarea... cam ca la aeroport se intra acolo. bine ca nu te si perchezitioneaza ca era grav. dupa cautari dau si de secretariat insa deja nu prea mai conta raspunsul lor. nu arata ca locul in care as vrea sa-mi petrec ultimul an de liceu... prea CNVA, prea scary pt gustul meu, rece si impersonal desi foarte aranjat. in fine, la secretariat, o dama cu morcov m-a expediat repede ca cica la ei nu ae fac transferuri... serios? o singura intrebare mi-a traversat mintea: CAT???

un pic mai incolo dupa ce m-a invartit ceva vreme, ca sa descopar ca shtiam prea bine unde se afla (cam pe langa Universitatea Media unde m-a dus asta-vara in cercetari pt regie, ca aveam eu senzatia de deja-vu si abia dupa ce am vazut cladirea fianantelor mi-am dat seama cu ce ocazie mai fusesem pe acolo) am dat de Spiru... deloc impresionant... parca e Dunarea de la noi... acelasi stil de constructie, pun pariu ca daca intru ma descurc imediat... si totusi mi-a placut ca fiind pauza era lume pe afara, era cald, animat, sincer seamana cu Cuza... n-am intrat ca oricum degeaba intrebam acum, ca pe mine nu ma iau astia in serios... dar oricum sunt destul de dezamagita ca nici de Cuza nu pot spune ca sunt prea addicted :) dar macar sunt obisnuita cu spiritul... nu pare ca se munceste chiar asa asiduu pe la spiru asa ca nu suna rau... oricum imi tin optiunile deschise...

cum mi-am complicat viata inutil? ei bine, am revenit intr-o situatie in care am mai fost de 2 ori... e ciudat prima oara am simtit totul foarte intens si pe parcurs dar si mult timp dupa, la a doua dupa efectele s-au atenuat mult mai repde iar acum nush... intensitatea s-a metinut doar cat totul insemna prezent. ma uit in trecut si ceva, ceva tot este dar realismul meu a devenit mult prea preganant... gata, e clar ca am pierdut ceva: capacitatea aia fenomenala de a levita pe care o ai cat esti inca irational, nu indeajuns de realist... mult mai greu ajung acum sa cred ca imposibilul nu inseamna nimic... AM DESCOPERIT GRANITELE POSIBLIULUI (asta intampalandu-se acu' vreo 2 ani!) asa ca devii mai rece, mai putin impresionabil... uneori parca nici numai sunt eu. eu eram aia care se entuziasma din orice porcarie, cea care dramatiza orice situatie si nu trata mai nmic cu calm sau indiferenta, totul conta, totul imi producea o impresie, avea un efect... acum nu shtiu... multe s-au schimbat... radeam cu fetele azi pe le ultimele ore cum ne-am putut schimba de cand cu liceul asta... nu, nu e cimitirul tineretii mele... sub nici o forma, e locul desteptarii mele doar ca desteptarea asta e cam dureroasa si cam pavata cu cazaturi, iar astea lasa urme. nu vreau sa ma plang, fac doar constatari idioate sau nu... desi cred ca mai degraba se incadreaza in prima categorie....

not to be... ganduri incoerente

ma gandeam azi in urma unei situatii foarte nasoale care a avut minunatul dar de a-mi aminti in ce shit gros ma aflu (la figurat evident :D) cat de frustrant poate fi faptul ca de multe ori chiar vrei sa faci, sa zici ceva, sa reactionezi intr-un fel si ceva te opreshte... cat de des e mai indicat sa fii un lingusitor si jumatate decat sa te exprimi drept... mare porcarie si ascunsul asta dupa deget... cica vrem sa ne cunoastem pe noi insine dar daca niciodata nu putem fi cu adevarat sinceri cu ailalati ce rost are sa fim cu noi...?

citeam de Kieslowski (hihi, omul ala a intrat la Facultatea de Film din Lodz din a treia incercare si totusi ce regizor a ajuns!!!) azi cat am stat pe hol in ora de franceza shi respectivul dadea un singur sfat "cei care spun povesti ar trebui sa isi analizeze intai viata si sa inteleaga de ce sunt in momentul asta in punctul asta shi abia apoi sa inceapa sa povesteasca" sau ceva in genul... poate de-aia e bine sa stai cate un pic tu cu tine... imi lipseste asta, niciodata numai am timp sa ma gandesc la greselile pe care le fac, sa analizez anumite situatii prea amanuntit... prefer sa dorm, ca doar mi s-a adeverit previziunea: ceresesc mai mult de 6 ore de somn pe noapte si uneori in week-end am marea bucurie de a dormi 8 ore!!! mare record! si nici macar nu ma ocup de scoala ca doar altfel nu iesea scena de azi de la Fr... :D

ma intrebau astia in clasa pe la vreo ora de dirigentie cand discutam noi despre "cunoaste-te pe tine" shi stuff de genu' cum ma simt in prezent.

Cum ma simt in prezent? Neputincioasa si serios ca e unul dintre cele mai nasoale sentimente mai ales la nivelul asta... mai de mult neputinta era altceva pentru mine, era oricum mult mai soft decat acum, era o chestie trecatoare, acum e mereu acolo in coltul ei (probabil pe langa Dracena de pe noptiera, nu degeaba o chema-o Dracena) si oricat ma chinui sa ma conving ca pot face ceva sincer vorbind nu prea fac mare lucru, nu in sensul in care atata nevoie acum. adevarul e ca nici nu prea am cum. mai rau de unele ori agravez unele situatii pentru ca poate cer mai mult decat ar trebui, poate sunt mai critica decat este cazul de multe ori...

e greu sa te gandesti la defectele proprii, chestia asta ma demoralizeaza si uneori nici macar numai sunt asa de convinsa ca merita... cat de intoleranti am devenit mai nou! si eu nu fac exceptie.... cerem de multe ori perfectiunea chiar daca noi nu o putem oferi, ne incaptanam sa o cerem... e probabil destul de stupid... intai criticam si nu prea ne gandim la efortul, la pasiunea pusa de cel care s-a straduit sa duca la bun sfarsit chestia aia... credem vorbe goale si uitam cat de importante sunt faptele si suntem atat de subiectivi incat uneori am impresia ca am uitat ce inseamna sa fii just, sa nu discriminezi, sa fii corect...

ca sa parafrazez un pe pe unul de la teveu: Traim si asat ne ocupa tot timpul. Dar conteaza si cum traim, nu?

inainte sa ma apuc de lucru...

conform compului este ora 22.35 iar eu abia imi beau cafeaua si ma pregatesc de lucru... ca orice liliac prefer sa lucrez noaptea... God, sper sa nu devin bufnita...

ideea e ca nici macar nu shtiu cu ce sa incep... scenariul la care tin atat de mult (imi place la nebunie sa ma ocup de asta! e atat de fain fata de sc...), tema pt. prega la engla ca nu vreau sa urle profa maine la mine sau eseul ala nesuferit la romana??? oricum toate au dead-line maine deci degaba ma fofilez ca tot tre sa le fac pe toate shi de ce ti-e frica nu scapi...

shi totusi shi daca aveam dublu de lucru tot nu m-ar fi scos din starea asta de bine in care ma aflu... i'm just happy... pur si simplu. veneam spre casa si nu ma puteam opri din zambit.... ziua de ieri a fost execrabila (nici macar nush exact de ce dar asa am simtit-o...) dar asta de azi... faina e putin spus... imi plac zilele astea cand faci ceva la care tii mult, cand ai in ce sa-ti pui toata energia... a, shi in plus am luat-o mai usor. nu fiecare rahat care iti este spus merita luat in seama, am testat asta azi si in general chiar da roade sa mai selectezi ce merita sa iei in considerare si ce nu din ceea ce spun oamenii...

cum mi-am terminat cafeaua si numai am scuza, o sa ma apuc de lucru si incep cu ce-mi place ca restul sunt secundare pentru moment, sper doar sa iasa ceva bun...

ganduri pe fuga

sunt nervoasa... pur si simplu. am motive indeajuns cat sa ma scfund pana la gat in ele deci nici nu ma mir ca lovesc tastele cu atat furie...

sa vedem daca scrisul pe blog, aberatul, ma poate calma...

de-abia astept sa se termine saptamana asta idioata... a fost prea dificila... de mult nu am mai avut o asa inlantuire de zile "bestiale" una dupa alta... nu vreau neaprat sa am plang pentru ca depindea de mine sa ma calmez si sa vad sfertu plin al paharului ca sigur jumate nu era... logic ca n-am reusit ca daca imi iesea numai scriam astea aici...

cred ca inchei postul si deschid altul in care o sa imi desfasor toate cunostintele in ale certatului ca daca tot am facut asta toata sapt. nu-mi va fi prea greu sa adun la un loc toate impresiile.