speed up? what for?

... revin in sfarist la treburile mele zilnice... ideea asta cu scoala la fara frecventa pare super interesanta dar daca in timpul asta nu ar trebui sa-mi incovoiesc spatele prin trenuri si sali de asteptare la tot felul de clinici ar fi super... asa ca asteptasem cu destul de multa nerabdare sa-mi reiau banalele activitati de baza... sufar cand nu am ocupatie... ma gandesc la prea multe...

cam asa arat cand gandesc =))... en fait, e o matza de pe la bunici :D

la ce ma gandesc? (pt. ca da, eu chiar cred ca in genere gandesc)... de exemplu la faptul ca odata ce mum pleaca la 1 octombrie in sibiu, plec si eu... presupun ca la Buc... e ciudat cum imi doresc mult anumite chestii, ma "lupt" pt. ele, negociez, ma zbat, ma plang la toti cum ca tre sa ma chinui sa obtin acel ceva atat de dorit, si... dupa ce-l obtin parca nu-l mai vreau. asa e si acum... in momentul in care am aflat a fost smth like "oh, yes! finally!" si pe urma "shit! numai am cum sa dau inapoi si mie frica :(("... sa vedem detaliile, ca totul pare cam sigur... lafel si teama mea... ah, cat ma enerveaza!... e disperant sa-ti fie frica, numai esti lafel de lucid... e o disperare ciudata care te face sa hiperbolizezi tot, sa exagerezi, sa-ti amplifici toate temerile si sa micsorezi avantajele si chestiile bune.

ca sa ma leg de titlu... azi a fost prima etapa a proiectului interdisciplinar - produs final ( de-aia m-am si intors mai repede decat aveam chef de la Buc)... si cand ieseam a fost un accident fix acolo... nu are rost sa povestesc... nu am partea sadica asa dezvoltata... rezolva stirile de la ora 5 partea cu relatarea... pe mine m-a socat ca din 50 de persoane maxim 5 stiau ca un ranit prins intr-o masina contorsionata nu trebe scos sau miscat... mai ales ca tipa de la 112 imi spusese ca tirmit descarcerearea... tipic romanesc... ne pricepem la tot... pana si la scos raniti fara sa le afectam coloana sau mai rau sa-i ajutam sa ajunga la pralizie.. inteleg impulsul de ajuta dar unele joburi sunt de medici ca doar de-aia exista si aia... asa ca sa ne limitam la ceea ce stim si sa nu ne dam artisti daca nu e cazul... pledoarie incheiata!