dupa Buc, capitala culturala Sibiu (de care sunt foarte mandra)

sunt deja home, adica la Galati... ma intreb anu' viitor cand o sa ma refer la "acasa", ce va insemna asta de fapt... well, cred ca traiesc si aflu... :)

poza asta am facut-o cand am jucam cu apratul undeva pe la Buzau... ne grabeam asa ca nu ne-am oprit sa pot poza ce vroiam eu de fapt... dar imi place pentru ca parca spune despre cat de mult ador sa merg asa dintr-un loc in altul, fie ca in masina, tren sau maxi-taxi... drumul conteaza , nu destinatia.... pe bune, ador sa stau cu muzica la maxim si sa ma uit la ceea ce se succeda pe geam...

de Sibiu as avea asa multe de zis... intra alaturi de Buc in categoria "future home"... nu mai fusesem din vara... casa aia arata altfel: adica daca ne ocupam de centrala, o varuim, punem parchet, terminam tavanul, facem baile etc... :) e gata! cine shtie poate cu un pic de noroc am sa merg la TIFF (ca anu' asta se tine si in Cluj si in Sibiu) si am sa stau in propria mea casa! ar fi un vis frumos si din fericire destul de realizabil... iar camera mea... mmmm... e asa mare fata de chitimia asta de la bloc! de-abia astept sa-i fac peretii galben cu rosu, sau portocaliu cu rosu... ma mai gandesc... plus ca mai e si aeroportul in spate si baza de parasutism si tre sa merg doar vreo 500 de metri sa ma holbez la avioane si mai ales, la parasutisti...

Sibiul... well, arata superb... ma bucur ca au ales ai mei locul ala... ah, Galatiul... daca nu ar fi unii oamenii de aici as pleca fara nici o strangere de inima si maine... amintirile oricum le iei cu tine dar oamenii? mai greu cu ei... la Sibiu, era zapada de 10-15 centimetri... asa alb totul si max, care e negru ca doar e un supercaine-lup, se vedea asa de frumos, cu labutele lui pe zapada aia alba... de fapt, am vrut asa de mult sa-l vad... e catelul meu, nu? pacat ca avem "relatie la distanta" :))

poza e din Busteni parca, imi place fularul ala al muntilor (metofora lu' fratemiu)... oricum stateam la semafor si nu avem nimic mai bun de facut decat sa incerc sa importalizez momentul....

ii spuneam azi cuiva ca mi-au iesit toate planurile... da, si imi cam ies... well, mai e unul de rezolvat cand ajung acolo si e singurul care nu depinde in totalitate de mine sau de resursele financiare ale alor mei... dar poate nu ma va parasi norocul inainte de vreme...

acum nu am somn desi maine back to school... ah, ma deprima gandul asta! de ce? nu vreau! nici macar nu mi-am scris pentru prega la engelza iar de franceza nici numai vreau sa aud... daor gandul ca am 90% sanse sa fac cursurile de pregatire si din febrarie pana in iulie sambata de sambata voi fi in Buc imi mai ridica moralul... si uite cum mint! moralul meu e chiar foarte sus... numa' ca ma enerveaza ca maine merg la scoala dar nu e chair asa calvar... hai ca incepusem sa exagerez...

in sfarsit lucrurile se misca pe bune, numai este doar un mare plan nerealist ale carui borne stabilite sunt tousi distante... incet-incet merg spre punctul in care vreau sa ajung... luminita de capatul tunelului se apropie... :)