soseaua mea care de fapt e cale ferata... :)

ce shit! incercam sa-mi schimb template-ul la blog shi mi-a reorgnaizat totul... ih, ce ma poate enerva! dar asta mi-a adus aminte de o oarecare reorganizare pe care ar am trebui sa o fac shi eu...

ne-a pus la french sa facem un blog despre franceza, despre cat de mult iubim/uram limba asta... ah, de n-ar trebui sa o invat ce frumos ar fi! am scris ca o urasc si e pe bune... de fapt am exagerat. n-o urasc dar tre sa o invat shi asta ma scoate din sarite...

si maine cica am teza... o colega scria la status: "de ce avem nevoie de teze?" mai fato dreptate nu cred ca-ti dau numai eu ci toti elevii normali din lumea asta mare si nebuna dar!!!... revenim la neputinta asta pe care o descopar mai nou indiferent in ce parte ma intorc, and i just hate it! as vrea sa pot scrie lucruri frumoase pt ca am prostul obicei de a citi ce scriu si in momentele mele mai bune si iar ma fac sa devin posomorata, desi nu pot nega ca momentele bune au cam inceput sa se inmulteasca... nu, viata nu e frumoasa, poate pt Paris Hilton o fi, dar e o chestie din care merita sa scoti maximumul posibil iar eu incerc marea cu degetul sa vad ce pot obtine.



citeam prin revistele astea "glossy" (ca mai nou asa li se spune) in Elle parca urmatoarea afirmatie: "e mai bine sa explorezi viata, chiar daca faci greseli, decat sa o traiesti cuminte. Femeile cuminti nu au parte de glorie, iar greselile sunt o plata neinsemnata pentr o viata plina de aventura" spunea Ava Gardner. nu, nu visez la glorie, am trecut de etapa aia, dar sunt pro explorare... cred ca de-aia nu ar trebui sa regretam nimic din ceea ce facem, bun sau rau (atat timp cat nu ajungem pe la inchisoare evident). shi aici incerc sa fac un gen de filozofie despre modul in care fiecare alege sa isi traiasca vata shi instinctul natural pe care presupun ca il avem, pentru explorare... dar mai ales despre faptul ca trebuie sa invatam din greseli ca altfel le facem si suferim din cauza lor degeaba... mi-ar placea ca drumul meu sa fie exact ca-n poza asta pe care am facut-o asta vara in gara din Budapesta... mereu o sa am ceva pt orasul ala, poate pt ca a fsot prima capitala europeana pe care am vizitat-o sau poate pentru ca acolo mi-am plans ultiemle lacrimi pentru ceva care a murit demult...

shi inchei intr-o nota optimista pentru ca azi am avut o zi al dracu' de buna... nu pentru ca s-ar fi intamplat ceva special ci pentru ca m-am simtit eu al dracu' de bine!!! oricum urmeaza o noapte de-aia in care dorm putin ca trebuie totusi sa-mi inavt ceva pt teza, nu??? dar mai ales sa-mi scriu la prega la engleza :(( cateodata tre sa fiu si copil resposabil...

Am soseaua mea doar cu-n singur sens, am va duce undeva... si sper din tot sufletu ca asa va fi...