luni, septembrie 25, 2006

before going to sleep... computer addiction

cumva sunt fericita fix in mom asta, a inceput o noua zi iar eu am un chef nebun sa sar in sus... fac niste dvd-uri si ma gandesc cum as fi putut eu trai fara ele... serios? poate pare patetic dar acum toate chestiile astea sunt prea bine inradacinate in felul meu de a trai incat nu-mi imaginez viata fara ele... computer addicted... cand plec prin locuri far' de net (delta, excursii, bunici & co.) ma simt total rupta de lume si cand vin acasa vreau doar sa deschid compul sa vad ce am pierdut... parca ma mananca mana daca nu fac asta cum ajung acasa... ma simt confortabil cu messul deschis shi netul conectat, de parca ceva vital pentru mine s-ar putea intampla si daca nu as fi online nu as afla la timp...

ce stupid mi se pare sa fii dependent de chestia asta numita comp, ca desi se spune ca - vezi doamne - te tine mereu il contact cu prietenii, cunostintele - si nu neg asta - de multe ori te tine departe. "de ce sa ma mai deplasez pana la cafeneaua din centru sa vb cu vasilica? doar am net-ul si mess-ul... las' ca vb asa cu ea!" sigur mai toti am gandit cel putin odata asa...

imi amintesc cand am venit din Franta, dupa aproape o luna... nici numai vazusem net-ul la fata in acest timp... ar fi fost pierdere de vreme sa stai pe net in tari straine cand ai atatea de facut si vizitat... dar odata ajunsa acasa (nu chiar home ca eram in Buc, dar consideram prin extensie Ro ca fiind acasa in mom respectiv) am simtit o necesitate sa deschid messul... pierdusem multe chestii aici, dar castigasem o groaza in afara... si totusi eram asa rupta de lume, nici macar nu stiam ca era razboi in Liban, toate stirile mi se pareau fara logica pentru ca nu stiam nimic din ce se intamplase... e un sentiment ciudat, e ca si cum ai ramas in urma sau ai fost bolnav ( in coma sau asemanator) si cand te trezesti nu-ti vine sa crezi ca lumea a mers inainte fara time, ca evenimentele publice sau personale (aici ma refer la cele din viata celor apropiati) nu au stat sa te astepte pe tine, ca de fapt contezi mai putin decat te asteptai... a fost un sentiment nou, nu e chiar placut sa fii rupt de lume, sa faci ochi mari si nedumeriti de fiecare data cand se discuta chestii recente, si am avut nevoie de ceva timp sa recuperez... alaturi de nemuritorul si indispensabilul net... sincer am o rel prea specaiala cu telefonul, net-ul si mp3-ul ca sa-mi imaginez viata fara ele... ce mai! daca adaug si cafeaua la astea trei ajung la lista completa a lucrurilor de care depind fara nici o indoiala, fara de care pur si simplu nu ma simt confortabil... I'm addicted dar uneori nu e chiar asa rau sa fii dependent de ceva, e chiar incredibil de linistitor, relaxant... asta pana incepe sa-ti miaune telefonul in timp ce tu asculti "Creep" de la Radiohead cu castile infundante in urechi, incercand sa prinzi fiecare nota, fiecare cuvant, vers, si savurandu-ti cafeaua...