la inceput de mai

Felix (ma rog, pana il dezobisnuiesc raspunde numai la numele de Satan...)


mult timp am tot amanat sa scriu pe aici... fie ca aveam prea multe de facut, fie pt. ca nu am fost in cea mai buna stare in ultima vreme...

... 3 saptamani de antibiotice... destul de neplacut, nu au lipsit evident nici dramatizarile mele ca am acest minunat obicei... poate m-as fi simtit mai bine daca as fi stiut ca am scapat dar nici asta nu stiu inca... ma ingrozeste gandul ca inca nu sunt ok pentru ca urmeaza cea mai aglomerata perioada a anului, de pana acum el putin... si e cam obilgatoriu sa fiu acolo. in fine ramane de vazut, incerc sa nu ma panichez iar, mai ales ca pt. mom se pare ca nu este cazul....

oricum pot spune ca macar in zilele alea in care ma cataram pe pereti ca nu aveam voie sa ies din casa, bolnava fiind, ala mic si negru, respectiv pisoiul Felix imi tinea moralul pe linia de plutire... e uimitor cum un animalut mic, dar atat de adorabil ca el poate schimba atmosfera intr-o casa... mai putini nervi, ma multa relaxare (pana si boacanele pe care le face ma relaxeaza pentru ca invariabil sunt si deosebit de amuzante). ca uneori nu ma lasa sa dorm sau sa vad un film in liniste e alta poveste, dar macar stiu ca sigur cand ajung acasa gasesc pe cineva (care probabil miauna dupa mancare sau lapte), dar ma binedispune gandul asta :)

ieri la gara cand imi luam bilet, mi-am deschis carnetul sa-l dau la ghiseu si mi-au cazut celelalte bilete de tren stivuite prin el... is multe, nici mie nu mi-a venit sa cred cate erau. la inceput eram asa de entuziasmata de tot, bucuresti, cursuri, pana si de mersul cu trenul... acum e... rutina... o rutina destul de placuta insa, dar o buna parte din entuziasm s-a pierdut ep undeva prin gara de nord sau cine stie...