din nou despre aceleasi compromisuri... si renuntari

ma gandeam azi cand ma intorceam acasa ca a venit si vremea mea sa fac compromisuri... deja... poate ca totusi nu sunt atat de rele nu... incapatanarea si orgoliul nu duc mereu la chestii bune, dar totusi ce greu poate fi sa faci compromisuri cand de fapt iti vine doar sa continui in legea ta, cu sarcasmul propriu, sa intepi anumite persoane ca, de, si ele fac lafel si nu-ti palce sa nu platesti cu aceiasi moneda...

e trist, e greu sa renunti la lucruri care chiar inseamna ceva pentru tine... i just lost something, ceva care insemna mult pentru mine... si mi-e greu sa "deal with that", dar am incotro?... face the truth and move on!!! that should make me stronger, right??? nu-s sigura ca asa va fi dar am avut o "zi bestiala" azi... m-am saturat de "zile bestiale" ca asta... i don't want this anymore. vreau doar clopotul meu de sticla in care sa stau ghemuita shi unde orice chestie exterioara (mai ales din seria celor dureroase) sa nu patrunda... ar fi frumos nu??? but I am ready for anything... indiferent ce va urma sunt destul de pregatita insa nu pot sa garantez (mai ales fata de mine) ca voi iesi cu fruntea sus, sau macar cu spatele drept, sau fara sa fiu plina de praf shi julituri... dar cine a zis ca va simplu???

nu scriu mult ca ma lasa inspiratia (daca am avut vreodata asa ceva) insa pur si simplu ma framanta subiectul asta, e ca un ghimpe pe creier... cred ca tre sa beau o cafea si ma apuc de treburile idioate pe care mai tre sa le mai fac... ca abia la 8 jumate seara am ajuns acasa, shi-s plecata de la 7 dim!... what a life!!! I just love it!... fuck it! i'm so tierd of this...

just Monday... coffee, my love

desi mor de somn si nu ma pot opri din cascat totusi momentul in care voi adormi este inca departe... ca de obcei am de lucru... incepe sa ma enerveze lucrul asta... oricat de fain o fi sa am ocupatie, nu genul asta de ocupatii il prefer eu... plus ca tanjesc dupa o ceasca mare si aburinda de CAFEA...

azi am asa un chef sa fac teoria cafelei. imi palce de mor bautura asta... mi-a fi greu sa duc o viata normala fara ea. e energizantul meu pentru intreaga zi, drogul meu favorit, singurul drog sau obicei care a resuit sa se lipeasca de mine... daca tigarile, alcoolul sau pastilele/seringile/prafurile nu au avut efect (slava Domunului numai asta nu-mi mai trebuia!). oare mori mai devreme daca bei cafea???

citeam prin NG cred ca odata ce devii dependent de cafea (iar eu ma inscriu cu succes in categoria asta!!! :P) creierul tau numai functioneaza la randament maxim decat dupa doza normala de cofeina... frumos, frumos... deci daca m-ash lasa de cafea, in afara de faptul ca ar trebui sa indur dureri de cap ucigatoare, as gandi si mult mai incet... lucru care ar fi o mare problema. deci postul asta e in final un topic pro cafea... daca n-am talent la versuri si nu pot sa scriu un hit a la Marius Moga despre asta, macar atat sa fac.

sa nu uit, o buna si draga colega, de fapt nu numai una, mereu imi spune "a, esti nervoasa, clar, nu ti-ai baut cafeaua!" si in genere o nimereste, fara ea nu am pic de energie... so, I'll just keep drinking coffee... e singurul meu tabiet, plus ca sunt "omul expresso" si de ati shti ce trasaturi are omul asta, v-ati apuca toti de baut cafea in loc de micul dejun... (pt. lamuriri a se vedea linkul "my fav forum", topicul "zi-mi ce mananci la micul dejun ca sa-ti spun cum...")

before going to sleep... computer addiction

cumva sunt fericita fix in mom asta, a inceput o noua zi iar eu am un chef nebun sa sar in sus... fac niste dvd-uri si ma gandesc cum as fi putut eu trai fara ele... serios? poate pare patetic dar acum toate chestiile astea sunt prea bine inradacinate in felul meu de a trai incat nu-mi imaginez viata fara ele... computer addicted... cand plec prin locuri far' de net (delta, excursii, bunici & co.) ma simt total rupta de lume si cand vin acasa vreau doar sa deschid compul sa vad ce am pierdut... parca ma mananca mana daca nu fac asta cum ajung acasa... ma simt confortabil cu messul deschis shi netul conectat, de parca ceva vital pentru mine s-ar putea intampla si daca nu as fi online nu as afla la timp...

ce stupid mi se pare sa fii dependent de chestia asta numita comp, ca desi se spune ca - vezi doamne - te tine mereu il contact cu prietenii, cunostintele - si nu neg asta - de multe ori te tine departe. "de ce sa ma mai deplasez pana la cafeneaua din centru sa vb cu vasilica? doar am net-ul si mess-ul... las' ca vb asa cu ea!" sigur mai toti am gandit cel putin odata asa...

imi amintesc cand am venit din Franta, dupa aproape o luna... nici numai vazusem net-ul la fata in acest timp... ar fi fost pierdere de vreme sa stai pe net in tari straine cand ai atatea de facut si vizitat... dar odata ajunsa acasa (nu chiar home ca eram in Buc, dar consideram prin extensie Ro ca fiind acasa in mom respectiv) am simtit o necesitate sa deschid messul... pierdusem multe chestii aici, dar castigasem o groaza in afara... si totusi eram asa rupta de lume, nici macar nu stiam ca era razboi in Liban, toate stirile mi se pareau fara logica pentru ca nu stiam nimic din ce se intamplase... e un sentiment ciudat, e ca si cum ai ramas in urma sau ai fost bolnav ( in coma sau asemanator) si cand te trezesti nu-ti vine sa crezi ca lumea a mers inainte fara time, ca evenimentele publice sau personale (aici ma refer la cele din viata celor apropiati) nu au stat sa te astepte pe tine, ca de fapt contezi mai putin decat te asteptai... a fost un sentiment nou, nu e chiar placut sa fii rupt de lume, sa faci ochi mari si nedumeriti de fiecare data cand se discuta chestii recente, si am avut nevoie de ceva timp sa recuperez... alaturi de nemuritorul si indispensabilul net... sincer am o rel prea specaiala cu telefonul, net-ul si mp3-ul ca sa-mi imaginez viata fara ele... ce mai! daca adaug si cafeaua la astea trei ajung la lista completa a lucrurilor de care depind fara nici o indoiala, fara de care pur si simplu nu ma simt confortabil... I'm addicted dar uneori nu e chiar asa rau sa fii dependent de ceva, e chiar incredibil de linistitor, relaxant... asta pana incepe sa-ti miaune telefonul in timp ce tu asculti "Creep" de la Radiohead cu castile infundante in urechi, incercand sa prinzi fiecare nota, fiecare cuvant, vers, si savurandu-ti cafeaua...

inceputuri... despre compromisuri

mereu mi s-a parut dificil sa incep ceva... nici nu shtiu cum se face cand e vorba de un blog... cred ca nu e o reteta anume... pana la urma nu-l scriu pentru a fi citit neaparat, il scriu pentru ca cineva spunea ca de multe ori o foaie alba shi un pix pot tine cu succes locul unui psiholog... incerc doar sa verific afirmatia asta...

cu ce as incepe... de-as putea ar fi o poveste frumoasa dar nu prea am povesti frumoase in minte acum. nu ca as vrea sa le neg existenta dar dispozitia nu imi permite, nu acum... poate cu alta ocazie, poate chiar next time povestesc acele lucruri frumoase, amintirile dulci cu care ramai din excursii reusite sau mai bine zis, din vacante reusite, din zile in care crezi ca lumea e a ta si orice iti propui poti indeplini... ei bine, azi nu-s intr-una din zilele alea.

acum este tarziu, incerc doar da ma decid daca sa invat pentru delf sau cambridge, oricare dintre ele pentru ca sunt lafel de importante, incerc sa nu ma gandesc mai departe de ziua de maine pentru ca oricum nu shtiu ce imi va aduce aceea, cum as putea sti ce urmeaza dupa ea? imi amintesc doar vremurile alea in care nu conta prea tare ziua ce trebuia sa vina, ca nu ma interesa nimic in afara universului meu interior (ce expresie de eseu la romana! alta mai buna nu am gasit!)... cum se schimba lucrurile in atat de putin timp... azi zambesti shi crezi ca totul e al tau, mai rau uneori ai impresia ca acel tot ti se shi cuvine (cat egoism!) si maine realizezi cat de mult trebuie sa te lupti pentru a obtine de fapt lucruri pe care nu concepi sa nu le ai si totusi traiesti ( nu neaparat bine sau foarte bine) fara ele... sa zicem ca exact asta am descoperit... cred ca nicodata nu o sa ajung ce am tot ce-mi doresc. mereu cand ajungi la o etapa, cand obtii ceva ce vroiai foarte mult, treci la o noua treapta, incepi sa vrei altceva, alfel de mult cum ti-ai dorit ceea ce ai deja... e normal si uman cred eu...

nu are rost sa detaliez ce-mi doresc eu ca shtiu prea bine, in orice caz imi doresc multe... ma uitam la tata azi, face 43 de ani maine (dar l-am sarbatorit azi ca maine doar e luni, si ca de obicei pleaca la bucuresti...) si ma gandeam oare pana acum are tot ce si-a dorit? (si nu vb de dorintele snoabe, gen ferrari, ci de chestiile alea mult mai importante cred eu, chestiile care probabil te fac sa te simti implinit...) poate ca nu, ca pana la urma tot ce a obtinut a insemnat o groaza de sacrificii... shtiu cum e cand suna seara pe la 11 (abia atunci isi verifica mail-ul ca inainte nu are timp :)) si uneori doar eu mai sunt treaza si stam de vorba, nu mare lucru (ca nu ii povestesc cum a decurs ultima intalnire la care am fost sau de cine m-am mai despartit, astea nu le discut cu el!) dar vorbim pentru ca stiu cum e sa fii singur, stiu ca ii este greu acolo si ca pana la urma beneficiez si eu de toate, uenori am impreaia ca nu primesc destul dar inteleg ca se straduieste...

asa ajung la tema din titlu: compromisurile... nu cred ca sunt multe cuvinte care sa imi displaca mai tare. o vreme am crezut ca se poate sa traiesti fara sa ceva, ca poti fi mereu corect, ca poti avea principii rigide pe care sa nu le incalci niciodata, atunci nu ma gandeam ca de fapt si cand faci un sacrificiu, si cand din doua optiuni rele o alegi pe cea mai putin rea tot compromisuri faci... asta inseamna de fapt sa traiesti: sa faci compromisuri, sa inveti sa lasi de la tine, sa nu mai tii atat de mult la orgoliu, la rigiditate... mereu am crezut ca sunt o persoana adaptabila, dar din pacate poate prea orgolioasa... si doar imi zicea cineva nu e bine... culmea am momente in care poti sa-mi cauti si cu lumanarea orgoliul si tot nu il gasesti, pacat ca asta se intampla exact cand ar trebui sa nu-l ignor... i'm such an idiot sometimes... sunt prea slaba exact cand ar trebui sa ma incaptanez, exact cand ar trebui sa uit ca am descoperit compromisurile... cred ca-s daor un pic cam fucked up... pacat ca de data asta o cafea nu mai poate rezolva totul... am trecut la o noua etapa...