almost done...

talentele lui Felix...

sa vedem... am scapat de Delful B2 si cam in principiu am terminat-o cu franceza... anu' viitor din cate se pare ma asteapta o bilingv engleza, clasa vreau sa zic... nu e nimic sigur dar e pe aproape... scary numai cand ma gandesc... diem, chiar era adevarat cand se zicea ca ar trebui sa ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se implineasca... well, la mine a fost mereu asa... imi ies toate chestiile se pare, chestiile alea pe care mi le doresc pe bune. ocazional o mai dau in bara. cum am facut de exemplu duminica asta, dar ma refer la lucrurile care te schimba, la deciziile greu de luat si si mai greu de pus in practica. alea imi ies, aproape mereu. ar trebui sa sar in sus de bucurie! si nu sar! why?

acu' vreo sapt. m-am dus in cautare de liceu adoptiv :). n-as putea spune ca-s dezamagita dar cand faceam chestia asta, nu-mi venea sa cred ca pe bune ma duc sa-i intreb cum se face un transfer si cand. adica eu personal nu cred ca un lucru se poate intampla pana cand nu se intampla pe bune. prima impresie? well, spiru e oki, au locuri (cam multe ce-i drept pt. un colegiu national) dar fara indoiala e liceu de copii de bani gata. cuza al meu? mic tzanc pe langa spiru :D. lazar? pare cam scary, insa e foarte frumos... pur si simplu frumos. a, si profii par faorte degajati. dar tot de copii de bani gata. caragiale m-a impresionat cel mai tare, dar in mod negativ... nu prea mai intra in optiunile mele. plus ca m-au sfatuit sa ma duc la monnet, unde nu calc nici fripta... restu' nu ma tenteaza...

momentan vin, da fapt ma aflu pe la sfrsitul unei perioade foarte dezamagitoare in care am cam dat-o in bara frecvent, nu la chestii de viata si de moarte, la prostioare, dar si alea conteaza... mai ales la moral. si cu asta nu o duc prea bine momentan. m-a intrebat didi duminica "ce e cu tine?" I wish i knew, dar n-am nici cea mai vaga idee... se schimba cam multe ca sa nu imi fie greu sa ma obisnuiesc, oricat de adaptabila oi fi, sau cel putin m-oi crede :D.

cum nu pot incheia intr-o nota optimista :( pt ca e prea departe de starea mea de spirit, ma gandesc doar ca la vara inchei de fapt un capitol si tare ma tem ca am sa suspin un pic dupa ceea ce am sa pierd :D... sa vedem ce castig...

speed up? what for?

... revin in sfarist la treburile mele zilnice... ideea asta cu scoala la fara frecventa pare super interesanta dar daca in timpul asta nu ar trebui sa-mi incovoiesc spatele prin trenuri si sali de asteptare la tot felul de clinici ar fi super... asa ca asteptasem cu destul de multa nerabdare sa-mi reiau banalele activitati de baza... sufar cand nu am ocupatie... ma gandesc la prea multe...

cam asa arat cand gandesc =))... en fait, e o matza de pe la bunici :D

la ce ma gandesc? (pt. ca da, eu chiar cred ca in genere gandesc)... de exemplu la faptul ca odata ce mum pleaca la 1 octombrie in sibiu, plec si eu... presupun ca la Buc... e ciudat cum imi doresc mult anumite chestii, ma "lupt" pt. ele, negociez, ma zbat, ma plang la toti cum ca tre sa ma chinui sa obtin acel ceva atat de dorit, si... dupa ce-l obtin parca nu-l mai vreau. asa e si acum... in momentul in care am aflat a fost smth like "oh, yes! finally!" si pe urma "shit! numai am cum sa dau inapoi si mie frica :(("... sa vedem detaliile, ca totul pare cam sigur... lafel si teama mea... ah, cat ma enerveaza!... e disperant sa-ti fie frica, numai esti lafel de lucid... e o disperare ciudata care te face sa hiperbolizezi tot, sa exagerezi, sa-ti amplifici toate temerile si sa micsorezi avantajele si chestiile bune.

ca sa ma leg de titlu... azi a fost prima etapa a proiectului interdisciplinar - produs final ( de-aia m-am si intors mai repede decat aveam chef de la Buc)... si cand ieseam a fost un accident fix acolo... nu are rost sa povestesc... nu am partea sadica asa dezvoltata... rezolva stirile de la ora 5 partea cu relatarea... pe mine m-a socat ca din 50 de persoane maxim 5 stiau ca un ranit prins intr-o masina contorsionata nu trebe scos sau miscat... mai ales ca tipa de la 112 imi spusese ca tirmit descarcerearea... tipic romanesc... ne pricepem la tot... pana si la scos raniti fara sa le afectam coloana sau mai rau sa-i ajutam sa ajunga la pralizie.. inteleg impulsul de ajuta dar unele joburi sunt de medici ca doar de-aia exista si aia... asa ca sa ne limitam la ceea ce stim si sa nu ne dam artisti daca nu e cazul... pledoarie incheiata!

la inceput de mai

Felix (ma rog, pana il dezobisnuiesc raspunde numai la numele de Satan...)


mult timp am tot amanat sa scriu pe aici... fie ca aveam prea multe de facut, fie pt. ca nu am fost in cea mai buna stare in ultima vreme...

... 3 saptamani de antibiotice... destul de neplacut, nu au lipsit evident nici dramatizarile mele ca am acest minunat obicei... poate m-as fi simtit mai bine daca as fi stiut ca am scapat dar nici asta nu stiu inca... ma ingrozeste gandul ca inca nu sunt ok pentru ca urmeaza cea mai aglomerata perioada a anului, de pana acum el putin... si e cam obilgatoriu sa fiu acolo. in fine ramane de vazut, incerc sa nu ma panichez iar, mai ales ca pt. mom se pare ca nu este cazul....

oricum pot spune ca macar in zilele alea in care ma cataram pe pereti ca nu aveam voie sa ies din casa, bolnava fiind, ala mic si negru, respectiv pisoiul Felix imi tinea moralul pe linia de plutire... e uimitor cum un animalut mic, dar atat de adorabil ca el poate schimba atmosfera intr-o casa... mai putini nervi, ma multa relaxare (pana si boacanele pe care le face ma relaxeaza pentru ca invariabil sunt si deosebit de amuzante). ca uneori nu ma lasa sa dorm sau sa vad un film in liniste e alta poveste, dar macar stiu ca sigur cand ajung acasa gasesc pe cineva (care probabil miauna dupa mancare sau lapte), dar ma binedispune gandul asta :)

ieri la gara cand imi luam bilet, mi-am deschis carnetul sa-l dau la ghiseu si mi-au cazut celelalte bilete de tren stivuite prin el... is multe, nici mie nu mi-a venit sa cred cate erau. la inceput eram asa de entuziasmata de tot, bucuresti, cursuri, pana si de mersul cu trenul... acum e... rutina... o rutina destul de placuta insa, dar o buna parte din entuziasm s-a pierdut ep undeva prin gara de nord sau cine stie...