hard work :))

teoretic si practic acum as cam fi la munca... suna matur stiu, dar n-are legatura cu felul meu de a fi... pur si simplu am zis eu ca ar fi marele moment in care sa intru in campul muncii... bacul a trecut, lafel si admiterile asa ca de ce sa ma bucur de vacanta, nu?

la munca, frate!!!






bad, bad ideea! dar acum tre sa ma obisnuiesc cu asta. era melodia aia care suna gen "i don't wanna work today". n-am crezut ca o sa ajung asa curand sa ma trezesc dimineata si primul gand care sa-mi treaca prin minte sa fie asta. well, s-a intamplat minunea...



ce inseamna a munci? la nivel simplist: a te trezi in fiecare zi de luni pana vineri (si asta daca esti norocos, ca exista si indivizii care nu prea mai cunosc conceptia de week-end) sa te duci in acelasi loc (daca nu esti printre norocosii / nenorocosii - depinde de situatie si caracter - care fac calatorii in interes de serviciu) si daca ai noroc totusi sa nu faci acelasi lucru in fiecare zi... nu cred ca putem vorbi de fun mereu, dar poate fi si asa (dar iar trebuie sa fii un pic norocos)...



nu sunt in dispozitie de aberatii profunde ca alte dati (adica acu vreun an), dar imi amintisem de blog :D.

dependente....

citeam in urma si parca in sept sau oct scriam cateva din lucrurile de care sunt dependenta... dar de fapt sunt mult mai multe asa ca sa vad cate imi ies de fapt:



Sunt dependenta de:

- cafea :) - ca pt mom nu am voie sa beau e altceva, dar si cand scap de interdictie... coffeeeeeeeee
- comp, eventual cu conexiune la net si nu prin dial-up, deci de mess, siteuri & co.
- mp3, si prin analogie muzica - pentru ca imi da senzatia ca si cand merg (pe jos sau in diverse mijloace de transport) am totusi un gen de ocupatie... plus ca imi place sa leg momente placute sau neplacute de melodii
- telefon mobil :D... ca de, trebe, sufar de nevoia de a comunica ceva exact in mom in care imi trece prin cap... sunt nerabdatoare din fire... pot trai fara sa-l ating maxim 2 zile (bine daca-s in zona fara semnal e alta poveste...)
- pepsi (de fapt eram) >>> ceai (in prezent) - traiasca lipton si nestea!!! (bine ca au si cofeina)
- filme - imi plac povestile cu si despre oameni
- creion / pix + un caiet - mereu am nevoie sa notez cate ceva, de la un nr. de telefon sau o adresa la un gand sau un citat
- miscare - si nu ma refer la sport (oricat ma staduiesc nu prea am succes in a deveni dependenta de sport - ar fi foarte sanatos!) - ma refer ca daca stau mai mult de o luna fara a iesi macar o zi dintr-un anumit oras / loc incep sa ma urc pe pereti /in copaci >>> prin extensie, sunt dependenta de deplasari / excursii / calatorii
- ceas - ca telefonul mobil il inlocuieste cu succes e altceva, ceasul mi se pare pur si simplu un accesoriu indispensabil desi abia am explicat de ce dpdv logic nu este asa >>> nu pot pleca de acasa fara chei, ceas, mobil si mp3, eventual si niste bani (asta in cazul in care nu vreau sa ma deplasez doar pe jos - putin probabil)
- vitaminele alea stupide - si nu ca vreau, ci ca trebe...
- felix >>> asta fiind motanu' meu :D
- reviste - daca nu iau min 8 reviste pe luna nu ma simt normal (mai ales d-alea glossy gen elle si tabu, plus republik si NG)
- geanta / rucsac - rareori plec cu degetu'n gura de acasa, mereu am un rucsac cu mine desi de multe ori nejustificat
- harti - pt. ca nu cunosc orasele care vor fi "acasa" incepand cu vara asta, galatiul il stiu dar bucul si sibiul mai subtire...

nu-mi mai vine nimic, dar las lista deschisa, nu se stie niciodata ce mici obsesii / pasiuni mai dezvolt

Grey...

:D in vremurile de glorie ale clasei a 11-a. n-am crezut ca o sa zic asta vreodata, but i will probably miss cuza...

poate ca ma hazardez cand zic ca plec, desi nu prea cred. o diferenta la engleza (si asta doar in cazul in care rezultatul la CAE nu e ceva de genul "passed") nu ar trebui sa-mi puna probleme. doar ca nu e vb numa de asta. ce idilica mi se pare ideea aia ca totul e in alb si negru. sa-l ia naiba de gri ca e peste tot, in fiecare situatie...

ultima oara cand am fost in Buc (asta fiind acu'5 zile cred), imi venea sa ma arunc in Dambovita de cald si nervi. coada de iesire din Buc incepea la Cotroceni, asa ca am zis ca iesim prin Militari... mda, la o intrecere noi in masina, si unu cu doua sacose pe jos a castigat ala... 6 ore jumate pana la sibiu??? offf, it's just getting worse! urasc traficu' in orasul ala, urasc faptul ca sunt 2 milioane de oameni si parca toti se chinuie sa se ignore reciproc...

poate am mai zis dar oricat as iubi metroul, ma dispera ca de cand suntem prieteni mai mult sau mai putin apropiati (depinde de frecventa calatoriilor pe saptamana) sunt la curent cu absolut tot ce poarta Bucurestiul in materie de pantofi, sandale, balerinii etc... sa te puna dracu' sa te uiti mai insistent la unu'... primesti inpoi ori un zambet chinuit si fals, ori o cautatura de-ti vine sa cobori la prima, ori o privire obosita/plictisita ori automat respectivul(a) baga nasul in pamant si incepe sa studieze metodic pantofi...

mie de ex imi place sa privesc oamenii, sa ma intreb cu ce se ocupa sau cum le-a fost existenta pana acuma, uneori sunt doar curioasa sa vad de ce multa lume coboara la obor si pana ajung in iancului aproape sunt singura in vagon...

asta e bucurestiul huh? o micuta parte a lui... da pentru tot restu' pe bune ca merita sa uiti de micile inconveninte, care nu-s chiar asa mici dar nici hiperbolice nu mi se par... inca...

almost done...

talentele lui Felix...

sa vedem... am scapat de Delful B2 si cam in principiu am terminat-o cu franceza... anu' viitor din cate se pare ma asteapta o bilingv engleza, clasa vreau sa zic... nu e nimic sigur dar e pe aproape... scary numai cand ma gandesc... diem, chiar era adevarat cand se zicea ca ar trebui sa ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se implineasca... well, la mine a fost mereu asa... imi ies toate chestiile se pare, chestiile alea pe care mi le doresc pe bune. ocazional o mai dau in bara. cum am facut de exemplu duminica asta, dar ma refer la lucrurile care te schimba, la deciziile greu de luat si si mai greu de pus in practica. alea imi ies, aproape mereu. ar trebui sa sar in sus de bucurie! si nu sar! why?

acu' vreo sapt. m-am dus in cautare de liceu adoptiv :). n-as putea spune ca-s dezamagita dar cand faceam chestia asta, nu-mi venea sa cred ca pe bune ma duc sa-i intreb cum se face un transfer si cand. adica eu personal nu cred ca un lucru se poate intampla pana cand nu se intampla pe bune. prima impresie? well, spiru e oki, au locuri (cam multe ce-i drept pt. un colegiu national) dar fara indoiala e liceu de copii de bani gata. cuza al meu? mic tzanc pe langa spiru :D. lazar? pare cam scary, insa e foarte frumos... pur si simplu frumos. a, si profii par faorte degajati. dar tot de copii de bani gata. caragiale m-a impresionat cel mai tare, dar in mod negativ... nu prea mai intra in optiunile mele. plus ca m-au sfatuit sa ma duc la monnet, unde nu calc nici fripta... restu' nu ma tenteaza...

momentan vin, da fapt ma aflu pe la sfrsitul unei perioade foarte dezamagitoare in care am cam dat-o in bara frecvent, nu la chestii de viata si de moarte, la prostioare, dar si alea conteaza... mai ales la moral. si cu asta nu o duc prea bine momentan. m-a intrebat didi duminica "ce e cu tine?" I wish i knew, dar n-am nici cea mai vaga idee... se schimba cam multe ca sa nu imi fie greu sa ma obisnuiesc, oricat de adaptabila oi fi, sau cel putin m-oi crede :D.

cum nu pot incheia intr-o nota optimista :( pt ca e prea departe de starea mea de spirit, ma gandesc doar ca la vara inchei de fapt un capitol si tare ma tem ca am sa suspin un pic dupa ceea ce am sa pierd :D... sa vedem ce castig...

speed up? what for?

... revin in sfarist la treburile mele zilnice... ideea asta cu scoala la fara frecventa pare super interesanta dar daca in timpul asta nu ar trebui sa-mi incovoiesc spatele prin trenuri si sali de asteptare la tot felul de clinici ar fi super... asa ca asteptasem cu destul de multa nerabdare sa-mi reiau banalele activitati de baza... sufar cand nu am ocupatie... ma gandesc la prea multe...

cam asa arat cand gandesc =))... en fait, e o matza de pe la bunici :D

la ce ma gandesc? (pt. ca da, eu chiar cred ca in genere gandesc)... de exemplu la faptul ca odata ce mum pleaca la 1 octombrie in sibiu, plec si eu... presupun ca la Buc... e ciudat cum imi doresc mult anumite chestii, ma "lupt" pt. ele, negociez, ma zbat, ma plang la toti cum ca tre sa ma chinui sa obtin acel ceva atat de dorit, si... dupa ce-l obtin parca nu-l mai vreau. asa e si acum... in momentul in care am aflat a fost smth like "oh, yes! finally!" si pe urma "shit! numai am cum sa dau inapoi si mie frica :(("... sa vedem detaliile, ca totul pare cam sigur... lafel si teama mea... ah, cat ma enerveaza!... e disperant sa-ti fie frica, numai esti lafel de lucid... e o disperare ciudata care te face sa hiperbolizezi tot, sa exagerezi, sa-ti amplifici toate temerile si sa micsorezi avantajele si chestiile bune.

ca sa ma leg de titlu... azi a fost prima etapa a proiectului interdisciplinar - produs final ( de-aia m-am si intors mai repede decat aveam chef de la Buc)... si cand ieseam a fost un accident fix acolo... nu are rost sa povestesc... nu am partea sadica asa dezvoltata... rezolva stirile de la ora 5 partea cu relatarea... pe mine m-a socat ca din 50 de persoane maxim 5 stiau ca un ranit prins intr-o masina contorsionata nu trebe scos sau miscat... mai ales ca tipa de la 112 imi spusese ca tirmit descarcerearea... tipic romanesc... ne pricepem la tot... pana si la scos raniti fara sa le afectam coloana sau mai rau sa-i ajutam sa ajunga la pralizie.. inteleg impulsul de ajuta dar unele joburi sunt de medici ca doar de-aia exista si aia... asa ca sa ne limitam la ceea ce stim si sa nu ne dam artisti daca nu e cazul... pledoarie incheiata!

la inceput de mai

Felix (ma rog, pana il dezobisnuiesc raspunde numai la numele de Satan...)


mult timp am tot amanat sa scriu pe aici... fie ca aveam prea multe de facut, fie pt. ca nu am fost in cea mai buna stare in ultima vreme...

... 3 saptamani de antibiotice... destul de neplacut, nu au lipsit evident nici dramatizarile mele ca am acest minunat obicei... poate m-as fi simtit mai bine daca as fi stiut ca am scapat dar nici asta nu stiu inca... ma ingrozeste gandul ca inca nu sunt ok pentru ca urmeaza cea mai aglomerata perioada a anului, de pana acum el putin... si e cam obilgatoriu sa fiu acolo. in fine ramane de vazut, incerc sa nu ma panichez iar, mai ales ca pt. mom se pare ca nu este cazul....

oricum pot spune ca macar in zilele alea in care ma cataram pe pereti ca nu aveam voie sa ies din casa, bolnava fiind, ala mic si negru, respectiv pisoiul Felix imi tinea moralul pe linia de plutire... e uimitor cum un animalut mic, dar atat de adorabil ca el poate schimba atmosfera intr-o casa... mai putini nervi, ma multa relaxare (pana si boacanele pe care le face ma relaxeaza pentru ca invariabil sunt si deosebit de amuzante). ca uneori nu ma lasa sa dorm sau sa vad un film in liniste e alta poveste, dar macar stiu ca sigur cand ajung acasa gasesc pe cineva (care probabil miauna dupa mancare sau lapte), dar ma binedispune gandul asta :)

ieri la gara cand imi luam bilet, mi-am deschis carnetul sa-l dau la ghiseu si mi-au cazut celelalte bilete de tren stivuite prin el... is multe, nici mie nu mi-a venit sa cred cate erau. la inceput eram asa de entuziasmata de tot, bucuresti, cursuri, pana si de mersul cu trenul... acum e... rutina... o rutina destul de placuta insa, dar o buna parte din entuziasm s-a pierdut ep undeva prin gara de nord sau cine stie...

on the road.... spre Buc (previzibil)

Liftul UNATC... :D

si mi-am reactualizat, finally, blog-ul FOTO: http://gugushtiuc.blogspot.com/

Wow... a trecut ceva vreme... s-a dus si DELFul, cel putin B1... vrajeala pe langa ceea ce asteptam eu, am tremurat degeaba... dar e bine ca am scapat... un examen in minus... mai e B2-ul si minunatul Cambridge...

de ce liftul UNATC? poza am facut-o cand m-am inscris la cursuri, adica are un pic de vechime... si da am inceput si cursurile alea... nu pot spune ca nu sunt incantata dar asta este prima impresie si uneori nu corespunde in totalitate realitatii... dupa ce le termin ma pronunt... ca ador faptul ca merg in fiecare week-end la Buc, e alta poveste. imi plac trenurile, imi plac motivele pentru care merg in Buc, imi place ca pot face asta. ca ajung acasa superobosita, e adevarat dar merita tot...

vinerea trecuta am dormit la camin dar nu as putea spune prea bine unde era caminul ala (parca in Romana) si nici de ce facultate apartine... dar e viata aia de student dupa care tanjesc de cand am intrat la liceu :D... stiu ca suna stupid, trebuie sa recunosc asta dar ca orice plod dornic de independenta mor de nerabdare sa scap de sub aripa alor mei, sa nu mi se mai repete in fiecare zi ca nu am facut patu', ca in camera mea e dezordine sau ca o sa intarzii la sc si fac absente... ok, da, mai este si povestea cu responsabilitatea... am auzit si de asta, dar nu e imposibil sa devii responsabil... ar putea chiar sa fie interesant, de ce nu savuros?... ideea asta cu posibilitatea de a alege fara sa te piseze careva nonstop, chiar daca alegi prost, imi place la nebunie... (presupun ca o sa-mi placa pana o sa fac o mare si irevocabila alegere proasta, dar sa ajung mai intai acolo...)

cred ca sunt obosita dar entuziasta si imi convine... ca sentimentul de neputinta nu a disparut e alta mancare de peste insa nu are rost sa-mi stric dispozitia care ma indemna sa ma duc odata sa fac conspectele despre travling, gandindu-ma la asta... nu am dispozitie meditativa acum (meditez destul 7 ore pe sapt cat sunt in tren inspre si dinspre Buc...)