tag:blogger.com,1999:blog-349614102011-11-01T22:08:26.711+02:00"Nu m-am lasat judecata dupa standardele altora. Intotdeaua am cerut mult de la mine, iar daca am esuat, am facut-o pe cont propriu" (Sophia Loren)Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.comBlogger231100tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-27459660350712665682008-08-14T10:05:00.004+03:002008-08-14T10:21:36.316+03:00teoretic si practic acum as cam fi la munca... suna matur stiu, dar n-are legatura cu felul meu de a fi... pur si simplu am zis eu ca ar fi marele moment in care sa intru in campul muncii... bacul a trecut, lafel si admiterile asa ca de ce sa ma bucur de vacanta, nu?<br /><br />la munca, frate!!!<br /><br /><br /><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5234269337218201554" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://4.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/SKPcOtecN9I/AAAAAAAAAHM/nkFQaIdi0zs/s400/HARD-WORK.jpg" border="0" /><br /><br /><br /><br />bad, bad ideea! dar acum tre sa ma obisnuiesc cu asta. era melodia aia care suna gen "i don't wanna work today". n-am crezut ca o sa ajung asa curand sa ma trezesc dimineata si primul gand care sa-mi treaca prin minte sa fie asta. well, s-a intamplat minunea...<br /><br /><br /><br />ce inseamna a munci? la nivel simplist: a te trezi in fiecare zi de luni pana vineri (si asta daca esti norocos, ca exista si indivizii care nu prea mai cunosc conceptia de week-end) sa te duci in acelasi loc (daca nu esti printre norocosii / nenorocosii - depinde de situatie si caracter - care fac calatorii in interes de serviciu) si daca ai noroc totusi sa nu faci acelasi lucru in fiecare zi... nu cred ca putem vorbi de fun mereu, dar poate fi si asa (dar iar trebuie sa fii un pic norocos)...<br /><br /><br /><br />nu sunt in dispozitie de aberatii profunde ca alte dati (adica acu vreun an), dar imi amintisem de blog :D.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-2745966035071266568?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-19939902627722300562007-07-08T02:55:00.000+03:002007-07-08T03:34:38.682+03:00citeam in urma si parca in sept sau oct scriam cateva din lucrurile de care sunt dependenta... dar de fapt sunt mult mai multe asa ca sa vad cate imi ies de fapt:<br /><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/RpAxCPuLyhI/AAAAAAAAAHE/JzY0nODtRfA/s1600-h/DSC01252.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="http://2.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/RpAxCPuLyhI/AAAAAAAAAHE/JzY0nODtRfA/s400/DSC01252.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5084617893951031826" border="0" /></a><br /><span style="font-weight: bold;">Sunt dependenta</span> de:<br /><br />- <span style="font-weight: bold;">cafea</span> :) - ca pt mom nu am voie sa beau e altceva, dar si cand scap de interdictie... coffeeeeeeeee<br />- <span style="font-weight: bold;">comp</span>, eventual cu conexiune la <span style="font-weight: bold;">net</span> si nu prin dial-up, deci de <span style="font-weight: bold;">mess</span>, <span style="font-weight: bold;">siteuri & co.</span><br />- <span style="font-weight: bold;">mp3</span>, si prin analogie <span style="font-weight: bold;">muzica</span> - pentru ca imi da senzatia ca si cand merg (pe jos sau in diverse mijloace de transport) am totusi un gen de ocupatie... plus ca imi place sa leg momente placute sau neplacute de melodii<br />- <span style="font-weight: bold;">telefon mobil</span> :D... ca de, trebe, sufar de nevoia de a comunica ceva exact in mom in care imi trece prin cap... sunt nerabdatoare din fire... pot trai fara sa-l ating maxim 2 zile (bine daca-s in zona fara semnal e alta poveste...)<br />- <span style="font-weight: bold;">pepsi</span> (de fapt <span style="font-weight: bold;">eram</span>) >>> <span style="font-weight: bold;">ceai (in prezent)</span> - traiasca lipton si nestea!!! (bine ca au si <span style="font-weight: bold;">cofeina</span>)<br />- <span style="font-weight: bold;">filme</span> - imi plac <span style="font-weight: bold;">povestile cu si despre oameni</span><br />- <span style="font-weight: bold;">creion / pix + un caiet</span> - mereu am nevoie sa notez cate ceva, de la un nr. de telefon sau o adresa la un gand sau un citat<br />- <span style="font-weight: bold;">miscare</span> - si nu ma refer la sport (oricat ma staduiesc nu prea am succes in a deveni dependenta de sport - ar fi foarte sanatos!) - ma refer ca daca stau mai mult de o luna fara a iesi macar o zi dintr-un anumit oras / loc incep sa ma urc pe pereti /in copaci >>> prin extensie, sunt dependenta de <span style="font-weight: bold;">deplasari / excursii / calatorii</span><br />- <span style="font-weight: bold;">ceas</span> - ca telefonul mobil il inlocuieste cu succes e altceva, ceasul mi se pare pur si simplu un accesoriu indispensabil desi abia am explicat de ce dpdv logic nu este asa >>> <span style="font-weight: bold;">nu pot pleca de acasa fara chei, ceas, mobil si mp3, eventual si niste bani </span>(asta in cazul in care nu vreau sa ma deplasez doar pe jos - putin probabil)<br />- <span style="font-weight: bold;">vitaminele alea stupide</span> - si nu ca vreau, ci ca trebe...<br />- <span style="font-weight: bold;">felix</span> >>> asta fiind <span style="font-weight: bold;">motanu'</span> meu :D<br />- <span style="font-weight: bold;">reviste</span> - daca nu iau min 8 reviste pe luna nu ma simt normal (mai ales d-alea glossy gen elle si tabu, plus republik si NG)<br />- <span style="font-weight: bold;">geanta / rucsac</span> - rareori plec cu degetu'n gura de acasa, mereu am un rucsac cu mine desi de multe ori nejustificat<br />- <span style="font-weight: bold;">harti </span>- pt. ca nu cunosc orasele care vor fi "acasa" incepand cu vara asta, <span style="font-weight: bold;">galati</span>ul il stiu dar <span style="font-weight: bold;">buc</span>ul si <span style="font-weight: bold;">sibiu</span>l mai subtire...<br /><br />nu-mi mai vine nimic, dar l<span style="font-weight: bold;">as lista deschisa</span>, nu se stie niciodata ce <span style="font-weight: bold;">mici obsesii / pasiuni</span> mai dezvolt<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-1993990262772230056?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-75829346947787054062007-07-07T04:04:00.000+03:002007-07-07T05:05:39.811+03:00<a href="http://2.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/Ro7oFvuLybI/AAAAAAAAAGU/ippq036ZEXY/s1600-h/dec+2006++scoala+2+016.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5084256214755035570" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/Ro7oFvuLybI/AAAAAAAAAGU/ippq036ZEXY/s400/dec+2006++scoala+2+016.jpg" border="0" /></a><br /><div><a href="http://2.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/Ro7m6vuLyaI/AAAAAAAAAGM/q4xiBYhHRM4/s1600-h/DSC00812.JPG"></a></div><br /><div><em>:D in vremurile de glorie ale clasei a 11-a. n-am crezut ca o sa zic asta vreodata, but i will probably miss cuza...</em> </div><div></div><div></div><div>poate ca ma hazardez cand zic ca plec, desi nu prea cred. o diferenta la engleza (si asta doar in cazul in care rezultatul la CAE nu e ceva de genul "passed") nu ar trebui sa-mi puna probleme. doar ca nu e vb numa de asta. <strong>ce idilica mi se pare ideea aia ca totul e in alb si negru. sa-l ia naiba de gri ca e peste tot, in fiecare situatie...</strong></div><div><strong></strong></div><div>ultima oara cand am fost in Buc (asta fiind acu'5 zile cred), imi venea sa ma arunc in Dambovita de cald si nervi. coada de iesire din Buc incepea la Cotroceni, asa ca am zis ca iesim prin Militari... mda, la o intrecere noi in masina, si unu cu doua sacose pe jos a castigat ala... 6 ore jumate pana la sibiu??? offf, it's just getting worse! urasc traficu' in orasul ala, urasc faptul ca sunt 2 milioane de oameni si parca toti se chinuie sa se ignore reciproc... </div><div></div><div>poate am mai zis dar <strong>oricat as iubi metroul</strong>, ma dispera ca de cand suntem prieteni mai mult sau mai putin apropiati (depinde de frecventa calatoriilor pe saptamana) <strong>sunt la curent cu absolut tot ce poarta Bucurestiul in materie de pantofi, sandale, balerinii etc... sa te puna dracu' sa te uiti mai insistent la unu'... primesti inpoi ori un zambet chinuit si fals, ori o cautatura de-ti vine sa cobori la prima, ori o privire obosita/plictisita ori automat respectivul(a) baga nasul in pamant si incepe sa studieze metodic pantofi...</strong> </div><div></div><div>mie de ex imi place sa privesc oamenii, sa ma intreb cu ce se ocupa sau cum le-a fost existenta pana acuma, uneori sunt doar curioasa sa vad de ce multa lume coboara la obor si pana ajung in iancului aproape sunt singura in vagon... </div><div></div><div>asta e bucurestiul huh? o micuta parte a lui... da pentru tot restu' pe bune ca merita sa uiti de micile inconveninte, care nu-s chiar asa mici dar nici hiperbolice nu mi se par... inca...</div><div></div><div><strong></strong></div><div></div><div></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-7582934694778705406?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-27842814774376926302007-05-29T14:58:00.000+03:002007-05-29T15:24:22.017+03:00<a href="http://2.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/RlwVxc9OJ1I/AAAAAAAAAGE/05EX5ymcknQ/s1600-h/SP_A0044.jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5069951219843082066" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 362px; CURSOR: hand; HEIGHT: 326px; TEXT-ALIGN: center" height="342" alt="" src="http://2.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/RlwVxc9OJ1I/AAAAAAAAAGE/05EX5ymcknQ/s400/SP_A0044.jpg" width="448" border="0" /></a> <em>talentele lui Felix...</em><br /><p><span style="font-family:georgia;">sa vedem... am scapat de Delful B2 si cam in principiu am terminat-o cu franceza... anu' viitor din cate se pare ma asteapta o bilingv engleza, clasa vreau sa zic... nu e nimic sigur dar e pe aproape... scary numai cand ma gandesc... diem, chiar <strong>era adevarat cand se zicea ca ar trebui sa ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se implineasca</strong>... well, la mine a fost mereu asa... imi ies toate chestiile se pare, chestiile alea pe care mi le doresc pe bune. ocazional o mai dau in bara. cum am facut de exemplu duminica asta, dar ma refer la lucrurile care te schimba, la deciziile greu de luat si si mai greu de pus in practica. alea imi ies, aproape mereu. <em>ar trebui sa sar in sus de bucurie! si nu sar! why?</em></span></p><p><span style="font-family:georgia;">acu' vreo sapt. m-am dus in cautare de liceu adoptiv :). n-as putea spune ca-s dezamagita dar cand faceam chestia asta, nu-mi venea sa cred ca pe bune ma duc sa-i intreb cum se face un transfer si cand. adica <strong>eu personal nu cred ca un lucru se poate intampla pana cand nu se intampla pe bune.</strong> prima impresie? well, spiru e oki, au locuri (cam multe ce-i drept pt. un colegiu national) dar fara indoiala e liceu de copii de bani gata. cuza al meu? mic tzanc pe langa spiru :D. lazar? pare cam scary, insa e foarte frumos... pur si simplu frumos. a, si profii par faorte degajati. dar tot de copii de bani gata. caragiale m-a impresionat cel mai tare, dar in mod negativ... nu prea mai intra in optiunile mele. plus ca m-au sfatuit sa ma duc la monnet, unde nu calc nici fripta... restu' nu ma tenteaza...</span></p><p><span style="font-family:georgia;">momentan vin, da fapt ma aflu pe la sfrsitul unei perioade foarte dezamagitoare in care am cam dat-o in bara frecvent, nu la chestii de viata si de moarte, la prostioare, dar si alea conteaza... mai ales la moral. si cu asta nu o duc prea bine momentan. m-a intrebat didi duminica <em>"ce e cu tine?"</em> I wish i knew, dar n-am nici cea mai vaga idee... se schimba cam multe ca sa nu imi fie greu sa ma obisnuiesc, oricat de adaptabila oi fi, sau cel putin m-oi crede :D.</span></p><p><span style="font-family:georgia;">cum nu pot incheia intr-o nota optimista :( pt ca e prea departe de starea mea de spirit, ma gandesc doar ca la vara inchei de fapt un capitol si tare ma tem ca am sa suspin un pic dupa ceea ce am sa pierd :D... <strong>sa vedem ce castig...</strong></span></p><p></p><p></p><p></p><p></p><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-2784281477437692630?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-32495111231213789632007-05-13T21:45:00.000+03:002007-05-13T22:37:18.589+03:00... revin in sfarist la treburile mele zilnice... ideea asta cu scoala la fara frecventa pare super interesanta dar daca in timpul asta nu ar trebui sa-mi incovoiesc spatele prin trenuri si sali de asteptare la tot felul de clinici ar fi super... asa ca asteptasem cu destul de multa nerabdare sa-mi reiau banalele activitati de baza... sufar cand nu am ocupatie... ma gandesc la prea multe...<br /><div></div><br /><div></div><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5064124391256145954" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="http://1.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/RkdiTY82wCI/AAAAAAAAAF8/6RsdmsIOGZ8/s400/DSC01664.JPG" border="0" /><em>cam asa arat cand gandesc =))... en fait, e o matza de pe la bunici :D</em><br /><div></div><br /><div>la ce ma gandesc? (pt. ca da, eu chiar cred ca in genere gandesc)... de exemplu la faptul ca odata ce mum pleaca la 1 octombrie in sibiu, plec si eu... presupun ca la Buc... e ciudat cum imi doresc mult anumite chestii, ma "lupt" pt. ele, negociez, ma zbat, ma plang la toti cum ca tre sa ma chinui sa obtin acel ceva atat de dorit, si... dupa ce-l obtin parca nu-l mai vreau. asa e si acum... in momentul in care am aflat a fost smth like "oh, yes! finally!" si pe urma "shit! numai am cum sa dau inapoi si mie frica :(("... sa vedem detaliile, ca totul pare cam sigur... lafel si teama mea... ah, cat ma enerveaza!... e disperant sa-ti fie frica, numai esti lafel de lucid... e o disperare ciudata care te face sa hiperbolizezi tot, sa exagerezi, sa-ti amplifici toate temerile si sa micsorezi avantajele si chestiile bune.</div><div> </div><div>ca sa ma leg de titlu... azi a fost prima etapa a proiectului interdisciplinar - produs final ( de-aia m-am si intors mai repede decat aveam chef de la Buc)... si cand ieseam a fost un accident fix acolo... nu are rost sa povestesc... nu am partea sadica asa dezvoltata... rezolva stirile de la ora 5 partea cu relatarea... pe mine m-a socat ca din 50 de persoane maxim 5 stiau ca un ranit prins intr-o masina contorsionata nu trebe scos sau miscat... mai ales ca tipa de la 112 imi spusese ca tirmit descarcerearea... tipic romanesc... ne pricepem la tot... pana si la scos raniti fara sa le afectam coloana sau mai rau sa-i ajutam sa ajunga la pralizie.. inteleg impulsul de ajuta dar unele joburi sunt de medici ca doar de-aia exista si aia... asa ca sa ne limitam la ceea ce stim si sa nu ne dam artisti daca nu e cazul... pledoarie incheiata!</div><div> </div><div> </div><br /><div></div><br /><div></div><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-3249511123121378963?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-67718509326674988342007-05-06T14:09:00.000+03:002007-05-06T14:27:02.493+03:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/Rj25JI82wBI/AAAAAAAAAF0/C2DJifpfAeE/s1600-h/SP_A0022.jpg"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer;" src="http://2.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/Rj25JI82wBI/AAAAAAAAAF0/C2DJifpfAeE/s400/SP_A0022.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5061405122906996754" border="0" /></a><span style="font-style: italic;">Felix (ma rog, pana il dezobisnuiesc raspunde numai la numele de Satan...) </span><br /><br /><br />mult timp am tot amanat sa scriu pe aici... fie ca aveam prea multe de facut, fie pt. ca nu am fost in cea mai buna stare in ultima vreme...<br /><br />... 3 saptamani de antibiotice... destul de neplacut, nu au lipsit evident nici dramatizarile mele ca am acest minunat obicei... poate m-as fi simtit mai bine daca as fi stiut ca am scapat dar nici asta nu stiu inca... ma ingrozeste gandul ca inca nu sunt ok pentru ca urmeaza cea mai aglomerata perioada a anului, de pana acum el putin... si e cam obilgatoriu sa fiu acolo. in fine ramane de vazut, incerc sa nu ma panichez iar, mai ales ca pt. mom se pare ca nu este cazul....<br /><br />oricum pot spune ca macar in zilele alea in care ma cataram pe pereti ca nu aveam voie sa ies din casa, bolnava fiind, ala mic si negru, respectiv pisoiul Felix imi tinea moralul pe linia de plutire... e uimitor cum un animalut mic, dar atat de adorabil ca el poate schimba atmosfera intr-o casa... mai putini nervi, ma multa relaxare (pana si boacanele pe care le face ma relaxeaza pentru ca invariabil sunt si deosebit de amuzante). ca uneori nu ma lasa sa dorm sau sa vad un film in liniste e alta poveste, dar macar stiu ca sigur cand ajung acasa gasesc pe cineva (care probabil miauna dupa mancare sau lapte), dar ma binedispune gandul asta :)<br /><br />ieri la gara cand imi luam bilet, mi-am deschis carnetul sa-l dau la ghiseu si mi-au cazut celelalte bilete de tren stivuite prin el... is multe, nici mie nu mi-a venit sa cred cate erau. la inceput eram asa de entuziasmata de tot, bucuresti, cursuri, pana si de mersul cu trenul... acum e... rutina... o rutina destul de placuta insa, dar o buna parte din entuziasm s-a pierdut ep undeva prin gara de nord sau cine stie...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-6771850932667498834?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-56913529224877464522007-03-07T16:56:00.000+02:002007-03-21T20:02:41.013+02:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/Re7TI8SD9CI/AAAAAAAAAAM/n3q1xbcMq4Y/s1600-h/DSC00713.JPG"><img style="margin: 0px auto 10px; display: block; text-align: center; cursor: pointer; width: 426px; height: 319px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_5adEfVuB8xA/Re7TI8SD9CI/AAAAAAAAAAM/n3q1xbcMq4Y/s400/DSC00713.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5039197183648461858" border="0" /></a><br /><span style="font-style: italic;">Liftul UNATC... :D<br /><br />si mi-am reactualizat, finally, blog-ul FOTO: </span><span><span style="font-weight: bold;">http://gugushtiuc.blogspot.com/</span></span><span style="font-style: italic;"><br /><br /></span>Wow... a trecut ceva vreme... s-a dus si DELFul, cel putin B1... vrajeala pe langa ceea ce asteptam eu, am tremurat degeaba... dar e bine ca am scapat... un examen in minus... mai e B2-ul si minunatul Cambridge...<br /><br />de ce liftul UNATC? poza am facut-o cand m-am inscris la cursuri, adica are un pic de vechime... si da am inceput si cursurile alea... nu pot spune ca nu sunt incantata dar asta este prima impresie si uneori nu corespunde in totalitate realitatii... dupa ce le termin ma pronunt... ca ador faptul ca merg in fiecare week-end la Buc, e alta poveste. <span style="font-weight: bold;">imi plac trenurile, imi plac motivele pentru care merg in Buc, imi place ca pot face asta. ca ajung acasa superobosita, e adevarat dar merita tot...</span><br /><br />vinerea trecuta am dormit la camin dar nu as putea spune prea bine unde era caminul ala (parca in Romana) si nici de ce facultate apartine... dar e viata aia de student dupa care tanjesc de cand am intrat la liceu :D... <span style="font-style: italic;">stiu ca suna stupid, trebuie sa recunosc asta dar ca orice plod dornic de independenta mor de nerabdare sa scap de sub aripa alor mei, sa nu mi se mai repete in fiecare zi ca nu am facut patu', ca in camera mea e dezordine sau ca o sa intarzii la sc si fac absente...</span> <span style="font-weight: bold;">ok, da, mai este si povestea cu responsabilitatea... am auzit si de asta, dar nu e imposibil sa devii responsabil... ar putea chiar sa fie interesant, de ce nu savuros?... ideea asta cu posibilitatea de a alege fara sa te piseze careva nonstop, chiar daca alegi prost, imi place la nebunie... (presupun ca o sa-mi placa pana o sa fac o mare si irevocabila alegere proasta, dar sa ajung mai intai acolo...)</span><br /><br />cred ca sunt obosita dar entuziasta si imi convine... ca sentimentul de neputinta nu a disparut e alta mancare de peste insa nu are rost sa-mi stric dispozitia care ma indemna sa ma duc odata sa fac conspectele despre travling, gandindu-ma la asta... nu am dispozitie meditativa acum (meditez destul 7 ore pe sapt cat sunt in tren inspre si dinspre Buc...)<br /><br /><br /><span style="font-style: italic;"><br /></span><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-5691352922487746452?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1170164404666295262007-01-30T15:18:00.000+02:002007-01-30T15:51:37.636+02:00<a href="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/1600/568085/DSC01236.jpg"><img style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 391px; CURSOR: hand; HEIGHT: 309px; TEXT-ALIGN: center" height="271" alt="" src="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/320/10883/DSC01236.jpg" width="320" border="0" /></a><em>o poza oarecare facuta intr-un oarecare moment dar ale carei culori imi plac foarte tare... </em><br /><p>revin un pic in timp, la miercurea trecuta.... o zi care eu de dimineata mi-am propus sa fie buna... dar, ca de obicei, ca in genre proverbele se spune ca se bazeaza pe intelepciunea batraneasca si experienta de viata a generatiilor, <strong><em>socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ</em></strong>... si uite cum am ajuns sa am o zi mizerabila...</p><p>dimineata ma amuzasem tare cand spusese la horoscop: "sagetatorii vor decoperi azi sensul vietii"... mda: <strong>sa nu sari ca iepurele pe trecerea de pietoni ca s-ar putea sa-ti prinzi bucatica aia de coada, sau mai rau urechile...</strong> redevenind serioasa, si probabil exagerand destul de tare de asemenea... nu pot spune ca in momentul in care cineva iti sare in fata masinii (fie acel cineva pe trecere sau nu) si numai reusesti sa pui frana e un moment placut, savurabil... dimpotriva... am plans toata ziua pentru ca nu shtiam ce sa fac, si nu intelegeam eu exact ce s-a intamplat (nu pot spune ca pasagerul din spate, adica eu, are o perspectiva prea completa a lucrurilor)... ah, urasc sa plang in fata altora... si pentru mine a fost cel mai usor dintre cei trei care au fost implicati in "afacerea" asta... pur si simplu nu vreau sa fiu in locul celorlalti... acum totul e bine, nimeni numai are nimic... <em>cred ca prin natura lui creierul uman e setat sa dea la o parte momentele nasoale, dar uneori e greu sa eviti sa te gandesti la anumite lucruri... o fi vorba de autocontrol sau nu shtiu... cert este ca de uitat nu uiti, doar treci peste...</em></p><p>si cea am scris mai sus a fost ca <strong>"o ultima exorcizare"</strong> de un eveniment de care numai vreau sa vorbesc... a fost "stirea zilei" (pacat ca nu doar pt mine ci si pt o parte din liceu), dar acum a trecut si GATA!</p><p><strong>unele lucruri e greu sa le recunosti chiar fata de propria persoana</strong>... la asta lucrez acum asa ca unele cuvinte sunt de prisos, cel putin in momentul de fata... am nevoie de ceva timp cu mine (ca tot vad ca e la moda conceptul asta!)</p><p><strong>ca sa inchei intr-o nota total neoptimista, ca in ultima vreme se pare ca nu optimismul ma caracterizeaza (daca stau sa ma gandesc nici nu shtiu de ce), cu toate ca tata cauta garsoniere prin Buc, pe undeva parca simt ca plecarea aia din septembrie pe care mi-o doresc din tot sufletul, este mai nesigura ca niciodata... ori am eu momente proaste si iar imi incepe mintea sa o ia razna, ori ceva imi spune ca asta nu-mi iese (si in general nu prea ma insel cand am feelinguri d-astea... cred ca i se zice intuitie feminina, dar ma supraevaluez probabil, ca mafalda sigur nus...)</strong></p><em><br /></em><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-117016440466629526?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1168209888922284202007-01-07T23:37:00.000+02:002007-01-08T00:44:48.996+02:00<a href="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/1600/67484/DSC00858.jpg"></a>sunt deja home, adica la Galati... <strong>ma intreb anu' viitor cand o sa ma refer la "acasa", ce va insemna asta de fapt...</strong> well, cred ca traiesc si aflu... :)<br /><br /><img style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" height="332" alt="" src="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/320/401346/DSC00893.jpg" width="383" border="0" /><br /><p><em></em><a href="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/1600/370829/DSC00894.jpg"></a><em>poza asta am facut-o cand am jucam cu apratul undeva pe la Buzau... ne grabeam asa ca nu ne-am oprit sa pot poza ce vroiam eu de fapt... dar imi place pentru ca parca spune despre cat de mult ador sa merg asa dintr-un loc in altul, fie ca in masina, tren sau maxi-taxi... <strong>drumul conteaza , nu destinatia</strong>.... pe bune, ador sa stau cu muzica la maxim si sa ma uit la ceea ce se succeda pe geam...</em><br /><br /><strong>de Sibiu as avea asa multe de zis... intra alaturi de Buc in categoria "future home"... nu mai fusesem din vara... casa aia arata altfel</strong>: adica daca ne ocupam de centrala, o varuim, punem parchet, terminam tavanul, facem baile etc... :) e gata! cine shtie poate cu un pic de noroc am sa merg la TIFF (ca anu' asta se tine si in Cluj si in Sibiu) si am sa stau in propria mea casa! ar fi un vis frumos si din fericire destul de realizabil... iar camera mea... mmmm... e asa mare fata de chitimia asta de la bloc! de-abia astept sa-i fac peretii galben cu rosu, sau portocaliu cu rosu... ma mai gandesc... <strong>plus ca mai e si aeroportul in spate si baza de parasutism</strong> si tre sa merg doar vreo 500 de metri sa ma holbez la avioane si mai ales, la parasutisti... </p><p>Sibiul... well, arata superb... ma bucur ca au ales ai mei locul ala... ah, Galatiul... daca nu ar fi unii oamenii de aici as pleca fara nici o strangere de inima si maine... <strong>amintirile oricum le iei cu tine dar oamenii? mai greu cu ei</strong>... la Sibiu, era zapada de 10-15 centimetri... asa alb totul si max, care e negru ca doar e un supercaine-lup, se vedea asa de frumos, cu labutele lui pe zapada aia alba... de fapt, am vrut asa de mult sa-l vad... e catelul meu, nu? pacat ca avem "relatie la distanta" :))<br /><br /></p><p><img style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" height="281" alt="" src="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/320/215891/DSC00870.jpg" width="358" border="0" /><em>poza e din Busteni parca, imi place <strong>fularul ala al muntilor</strong> (metofora lu' fratemiu)... oricum stateam la semafor si nu avem nimic mai bun de facut decat sa incerc sa importalizez momentul....</em><br /><br />ii spuneam azi cuiva ca mi-au iesit toate planurile... da, si imi cam ies... <strong><em>well, mai e unul de rezolvat cand ajung acolo si e singurul care nu depinde in totalitate de mine sau de resursele financiare ale alor mei... dar poate nu ma va parasi norocul inainte de vreme...</em></strong><br /><br />acum nu am somn desi maine back to school... ah, ma deprima gandul asta! de ce? nu vreau! nici macar nu mi-am scris pentru prega la engelza iar de franceza nici numai vreau sa aud... daor gandul ca am 90% sanse <strong>sa fac cursurile de pregatire si din febrarie pana in iulie sambata de sambata voi fi in Buc imi mai ridica moralul... si uite cum mint! moralul meu e chiar foarte sus...</strong> numa' ca ma enerveaza ca maine merg la scoala dar nu e chair asa calvar... hai ca incepusem sa exagerez...</p><p><strong><em>in sfarsit lucrurile se misca pe bune, numai este doar un mare plan nerealist ale carui borne stabilite sunt tousi distante... incet-incet merg spre punctul in care vreau sa ajung... luminita de capatul tunelului se apropie... :)<br /></em></strong><br /></p><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-116820988892228420?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1167930623707748622007-01-04T18:36:00.000+02:002007-01-04T19:28:15.036+02:00<a href="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/1600/625974/buc%20-%20cu%20masina.jpg"><img style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 417px; CURSOR: hand; HEIGHT: 371px; TEXT-ALIGN: center" height="341" alt="" src="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/320/147616/buc%20-%20cu%20masina.jpg" width="400" border="0" /></a><br />am tinut eu mortis sa aberez cand ma aflu in Buc pt ca altele sunt impresiile la cald si poate imi va face bine sa citesc astea la un moent dat...<br /><br />ca venisem in Buc cu trei motive mari si late e una dar unu nu mi-a iesit... <strong>unu</strong>, trebuia sa ma ocup de niste carti... done... <strong>doi</strong>, unatc... da bate vantu pe acolo pe la secretariat, pustiu... <strong>trei</strong>, cateva cumparaturi... asa pt fun-ul meu propriu si personal...<br /><br />la metrou (loc propice meditatiei pt mine) mi-am amintit ca poate ar fi trebuit sa sun pe cineva sa-i zic cateva ganduri bune dar well, pur si simplu nu am dus la indeplinire gandul...<br /><strong>of, pe bune ca unul din lucrurile pe care il iubesc la Buc e metroul... ca unii probabil in califica drept "infect" e treaba lor... mie imi place la nebunie dar nu cred ca as sti sa spun de ce... dar e locul in care gandurile mele o iau razna, nu in sens negativ oricum... a, si ce-mi palce mult in metrou e ca pot sa stdiez oamenii, nu intr-un mod critic... imi place sa privesc oamenii din metrou, mi se par mult mai expresivi decat pe strada sau in magazine...</strong><br /><br />... aberatii incoerente...<br /><br />ieri seara eram pe Lacu Tei... mergeam sa iau ceva de haleala, nici macar nu stiam prea bine ce magazine zac pe acolo... anyway... in fata mea mergea un grup de vreo 6 ghiauri, exact de varsta mea... ii auzeam vorbind si de la 10 metri din spate... parca urlau, ok si la noi face lumea asa but, accentul ala al lor pe care well, nu-l intalnesc in fiecare zi, atitudinea... recunosc ca mi-e frica de mor... shit!!! nu ma asteptam dar din cand in cand ma mai paraseste curajul... cum ar fi azi, sau mai exact ieri cand ma intrebam daca doar asta are de oferit orasul asta... <em><strong>cati ani o sa-mi trebuiasca pana sa il numesc "acasa"?</strong> nu cred ca vreau sa ma gandesc la raspuns ca ar fi foarte trist... al dracu de descurajant...</em><br /><br />azi mi-a placut... in afara de faptu ca am incurcat odata linia in Piata Victoriei m-am descurcat admirabil... ei, admirabil pt felul in care ma orientez in genere in spatiu... echivalent cu zero de multe ori...<br /><br />acu ma uit pe geam la blocurile de mai incolo, de prin cartier... mi-ar placea totusi sa nu trebuiasca sa plec maine pentru ca mi-a fost tare dor de locul asta, ultima oara cand am fost, in octombrie cred, eram asa de obosita si nedormita dupa festivalul de la suceava ca nu am inregistrat mare lucru... imi place sa ma foiesc fara tinta prin Buc ca am unde... macar ma mai poate surprinde cate ceva, nu ca acasa unde cunosc aproape fiecare colt al orasului... <strong><em>unde e surpriza cand stii aproape totul?</em></strong><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-116793062370774862?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1165338581878396952006-12-05T19:00:00.000+02:002006-12-06T23:23:39.013+02:00<strong><em>"Nu m-am lasat judecata dupa standardele altora. Intotdeaua am cerut mult de la mine, iar daca am esuat, am facut-o pe cont propriu" </em></strong>(Sophia Loren)<br/><br/>Ma gandeam doar ca <strong>mai mult sau mai putin asta incerc si eu sa fac</strong>... Nr. asta din Elle mi se pare chiar bun, adica am gasit chestii interesante si mai putin efemere decat moda... de acolo am luat si citatul, de-aia am pomenit (iar) de revista asta...<br/><br/>si reiau citatul de ieri comentariul din psotul anterior ramanand valabil:<br/> <strong><i>"e mai bine sa explorezi viata, chiar daca faci greseli, decat sa o traiesti cuminte. Femeile cuminti nu au parte de glorie, iar greselile sunt o plata neinsemnata pentr o viata plina de aventura"</i></strong> (Ava Gardner)<br/><br/><img alt="" src="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/400/674960/globe.jpg" border="0" /><br/><p>[poza o am de la un coleg de-a lu fratemiu si imi palce de mor... ]</p><p><strong><em>Uite-te inainte mereu cu ochi sticlosi si sinceri, dar nu naivi... tre sa fie ceva acolo care sa te faca sa nu vrei sa-ti cobori privirea in pamant...</em></strong></p><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-116533858187839695?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1165259829713736242006-12-04T20:43:00.000+02:002006-12-04T21:17:12.790+02:00ce shit! incercam sa-mi schimb template-ul la blog shi mi-a reorgnaizat totul... ih, ce ma poate enerva! <em>dar asta mi-a adus aminte de o oarecare reorganizare pe care ar am trebui sa o fac shi eu... </em><br /><br />ne-a pus la french sa facem un blog despre franceza, despre cat de mult iubim/uram limba asta... ah, de n-ar trebui sa o invat ce frumos ar fi! am scris ca o urasc si e pe bune... de fapt am exagerat. n-o urasc dar tre sa o invat shi asta ma scoate din sarite...<br /><br />si maine cica am teza... o colega scria la status: "de ce avem nevoie de teze?" mai fato dreptate nu cred ca-ti dau numai eu ci toti elevii normali din lumea asta mare si nebuna dar!!!... <em><strong>revenim la neputinta asta pe care o descopar mai nou indiferent in ce parte ma intorc, and i just hate it!</strong></em> as vrea sa pot scrie lucruri frumoase pt ca am prostul obicei de a citi ce scriu si in momentele mele mai bune si iar ma fac sa devin posomorata, desi nu pot nega ca momentele bune au cam inceput sa se inmulteasca... nu, viata nu e frumoasa, poate pt Paris Hilton o fi, <em><strong>dar e o chestie din care merita sa scoti maximumul posibil iar eu incerc marea cu degetul sa vad ce pot obtine. </strong></em><br /><br /><a href="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/1600/64751/IMG_1081.jpg"><img style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; WIDTH: 425px; CURSOR: hand; HEIGHT: 511px; TEXT-ALIGN: center" height="458" alt="" src="http://photos1.blogger.com/x/blogger/3016/3765/400/556944/IMG_1081.jpg" width="383" border="0" /></a><br /><br />citeam prin revistele astea "glossy" (ca mai nou asa li se spune) in Elle parca urmatoarea afirmatie: <em>"<strong>e mai bine sa explorezi viata, chiar daca faci greseli, decat sa o traiesti cuminte. Femeile cuminti nu au parte de glorie, iar greselile sunt o plata neinsemnata pentr o viata plina de aventura</strong>" </em>spunea Ava Gardner. nu, nu visez la glorie, am trecut de etapa aia, dar sunt pro explorare... <em>cred ca de-aia nu ar trebui sa regretam nimic din ceea ce facem, bun sau rau </em>(atat timp cat nu ajungem pe la inchisoare evident). shi aici incerc sa fac un gen de filozofie despre modul in care fiecare alege sa isi traiasca vata shi instinctul natural pe care presupun ca il avem, pentru explorare... dar mai ales despre <em>faptul ca trebuie sa invatam din greseli ca altfel le facem si suferim din cauza lor degeaba...</em> mi-ar placea ca drumul meu sa fie exact ca-n poza asta pe care am facut-o asta vara in <strong>gara din Budapesta</strong>... <em>mereu o sa am ceva pt orasul ala, poate pt ca a fsot prima capitala europeana pe care am vizitat-o sau poate pentru ca acolo mi-am plans ultiemle lacrimi pentru ceva care a murit demult...<br /></em><br />shi inchei intr-o nota optimista pentru ca azi am avut o zi al dracu' de buna... nu pentru ca s-ar fi intamplat ceva special ci pentru ca m-am simtit eu al dracu' de bine!!! oricum urmeaza o noapte de-aia in care dorm putin ca trebuie totusi sa-mi inavt ceva pt teza, nu??? dar mai ales sa-mi scriu la prega la engleza :(( cateodata tre sa fiu si copil resposabil...<br /><br /><em><strong>Am soseaua mea doar cu-n singur sens, am va duce undeva</strong></em>... si sper din tot sufletu ca asa va fi...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-116525982971373624?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1164983084381379862006-12-01T15:59:00.000+02:002006-12-04T20:42:42.236+02:00tocmai am luat o decizie de moment (ieri se intampla asta!).<br />evident ca era una din deciziile alea pe care oricum tre sa le iei la un moment dat.<br /><i>de-a lungul timpului am observat ca de fiecare data cand am luat decizii d-astea a fost un lucru bun deci m-am bazat pe asta...</i> ma gandesc eu ca intr-un fel s-a schimbat ceva dar nu-mi pare rau si atunci nu ii inteleg pe cei care ma contrazic... cred ca pot totusi sa iau singura anumite decizii si daca imi va parea rau... well, asta este! asa e cu deciziile personale...<br /><br />imi amintesc ca am decis sa dau la regie intr-o dimineata... m-am trezit si gandul asta mishuna in capul meu... si asta a fost, am intors toate deciziile de mai inainte si am spus ca asta vreaus a fac si gata! lafel a fost si cu plecarea la Bucuresti! intr-o zi mi-a trecut asta prin minte, shtiam ca e cea mai buna alegere asa cu nu m-am sfiit... <i>se spune ca unele lucruri nu le mai poti da inapoi, foarte adevarat cand vine vorba de ceea ce am hotarat ieri dar ideea era: vrei sa dai unele lucuri inapoi? pai nu. shi atunci...</i><br /><br />probabil sunt foarte incoerenta dar nu-i nimic nou pentru mine... mi s-a zis sa fiu mai sigura pe mine, pai sunt! dar asta nu ma impiedica sa am momente de aberatie pura...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-116498308438137986?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1164839579784257642006-11-29T23:51:00.000+02:002006-11-30T00:36:28.120+02:00<div align="left"><i>azi mi s'a gainatat o pasare in par... asta e din mosi stramosi un semn de noroc... <br/>de unde? a fost o zi oarecare, cu bune cu rele, nimic extraordinar...</i><br/><br/><div align="left">shi doar eu shtiu de cand astept acest extraordinar sa-si faca loc in viata mea. ajungi in punctul in care nimic nu te mai intereseaza, oricum plec nu? ce rost are sa ma chinui? oricum o iau de la capat... de ce sa ma mai chinui sa contruiesc ceva aici? ceva care oricum in 8-9 luni nu va mai avea nici o valoare. omul mereu construieste lucruri, mereu isi propune tinte/obiective shi da tot ce are ca sa le atinga. <br/><br/>asta fac shi eu dar azi mi-am facut o analiza drastica. nu m-am oprit ca sa ma gandesc 20 de minute la mine shi la ceea ce fac. o idee mi-a strafulgerat mintea exact intr-un moment in care nu ma asteptam sub nici o forma: <strong>nu ma duc acolo doar din scopurile pe care le pretind, e ceva adanc ascuns, ceva ce neg shi am sa neg mereu, dar de care sunt al dracu' de constienta</strong>... uneori am impresia ca shi daca as renunta (ipotetic vorbind ca mi se pare practic imposibil) la acest vis mi-ash dori lafel de mult, poate mai mult sa plec... <i>de ce? ce nu am primit aici shi cred ca mi se va oferi pe tava acolo?</i> ca la naiba nu plec in tari straine, Bucurestiul e lafel de rece ca shi Galatiul, poate te plictisesti mai greu acolo, poate ai mai multe sanse dar shtiu ca nu e vorba de asta... plecatul a devenit ca un <strong>must</strong>, o situatie prin care vreau sa trec, o situatie pe care vreau sa o traiesc pentru ca vedea cum reactionez...<strong> shi obiectivul ala unde este? what if i fail?</strong> <i>gandul asta ma urmareste mai rau decat propria umbra... e gandul cu care ma trezesc shi cel cu care adorm... daor o data mi s-a mai intamplat sa ma gandesc atat de intens shi preganat la ceva, zi shi noapte... dar a trecut ceva vreme so numai shtiam cum este...</i><br/><br/><i>cum te poti trezi intr-o dimineata shi observa ca lumea ta, well, nu o mai recunosti?... ce iti doreai cu atata ardoare ieri azi nu mai conteaza, ca acum acel lucru iti este indiferent...</i><strong> <br/></strong>shi pot spune ca doare, doare sa ai mereu indoieli, doare sa nu shtii de ce... <br/><br/>ma tot intreb... <i>de ce imi doresc atat de mult sa plec daca numai shtiu de ce. da, vreau la regie! nu voi renunta ever la visul asta, dar chiar e necesar sa plec?</i> pai cam nu... ajung doar la idioata concluzie ca de fapt caut acolo ceva ce nu gasesc aici...<i> shi ce dracu este acel ceva? cum ajungi in situatia in care nu e mai poti intelege pe tine insuti...?</i> imi amintesc cum cineva imi zicea<strong> "e fain sa ai timp din cand in cand sa stai cu tine, sa vorbesti cu tine" shi atunci faceam asta shi totusi nu totul imi era clar, dar acum totul imi este neclar...</strong><br/><br/>tot ce am facut in ultima vreme trebuia sa-mi aduca echilibru dar nu a fost asa... <i>echilibru pe un plan nu inseaman acelasi lucru si pe celalalte... </i>ma tem dar imi doresc asa de mult sa plec... am nevoie sa plec, parca abia mai pot respira... as vrea ca maine sa fie 15 august, sa shtiu ca sunt deja transferata, sa shtiu ca da am plecat, da am lasat orasul asta in care nu-mi mai gasesc locul in urma... <strong>dar cine imi garanteaza ca i will fit in there?</strong> poate ca va fi mai rau, dar uneori povestea cu vrabia shi cioara se aplica (o, da shi s-a aplicat frumos in ultima vreme) alteori nu (shi iar am exemple elocvente care mi-au dat oarecare satifactii)...<br/><br/>I just wanna undersatand... w<i>hat's going on? cum pot face ordine in marea varza din capul meu... ah, daca m-ash intoarece la cauza aia indepartata deja in timp poate asa afla?</i> dar nu merita sa traiesti in trecut... <strong>the future must be bright (tot sunt fan orange) sau macar undeva intr-un coltisor de suflet trebuie sa credem asta...</strong> <br/></div></div><style></style><style></style><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-116483957978425764?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1162561541957933182006-11-03T15:15:00.000+02:002006-12-06T23:12:50.186+02:00<div align="justify">nu ma refer la vreo formula de a alunga pe cineva, ma refer la felul in care m-am simtit aseara la bal... ok, de fapt nici nu aveam chef sa merg dar acolo ajunsa, am zis  ca daca tot pierd noaptea macar sa fie intr-un mod placut... i just got lost... urasc house-ul ala idiot pe care l-au pus dar am inceput sa dansez, am inchis ochii shi putin mi-a pasat de restu chestiilor din jurul meu. nu am mai fost intr-o situatie de genu de ceva vreme so, a fost un gen de redescoperire, o redescoperire care imi era necesara... dar nu pot defini chestia asta...<strong> e ceva indefinibil dar sunt multe chestii care ramase neclarificate sunt mult mai faine... pt mine cel putin... daca totul ar fi sigur in viata unde ar mai fi surprizele (proaste sau bune evident)???</strong><br/></div><br/>cred ca am obosit intr-un fel sa ma gandesc ca lucrurile pe care le intreprind chiar imi fac placere si am uitat sa ma bucur de alea mici care sunt superbe... <strong><i>de ex, azi-dim eram in maxi si aveam nush ce mel in cashti cred ca "pisica" si batea sorele pe mine prin geam si mi-a venit sa zambesc... ce conta ca am intarziat 25 de min la franceza? momentul ala a fost prea bestial sa egaleze 25 de min de franceza plictisitoare, minutele alea....</i><br/><br/></strong><br/>imi amintesc cand eram copila mica cat de mult ma straduiam sa urasc anumite chestii care deshi imi faceau o deosebita placere celorlati li se pareau idioate... aici ma refer la cehstii gen cititul... shi asa din una in alta <strong>ajung la nevoia de a fi acceptat de ceilalti, la faptul ca de multe ori ne luam dupa ceilalti, ca ceea ce zic ailalti conteaza prea mult.</strong> <br/><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-116256154195793318?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1161798795336658832006-10-25T20:16:00.000+03:002006-12-06T23:17:54.946+02:00a fost o sapt nebuna... ma refer la cea care a trecut deja... sunt prea obosita ca sa ma mai chinui sa imi dau seama unde stau acum, adica in ce punct ma aflu... sunt doar foarte aeriana si imi complic viata inutil...<br/><br/>week-end-ul asta am fost la suceava la un festival de film... <strong>primul festival de film din deplasare</strong> :) deci, aveam asteptari mari. asa ca dezamagirea mea nu a fost mica in momentul in care <i><strong>am descoperit ca unii nu invata nimic nici dupa 40 sau 50 de ani de activitate si ca dinozaurii inca sunt bine plasati in domeniu, ca in orice alt sector... cam dezamagitoare realitatea dar e mai bine ca o cunosc de acum. pacat ca mi s-a risipit norisorul ala roz care inca ma mai inconjura.</strong></i><br/><br/>revenind... duminica am plecat la Buc (fiind oficial si pt ai mei la suceava pana luni, so ei nu au shtiut pe unde zac de fapt ca daca shtiau ca eu duminica nu vin acasa pt ca merg la Buc sa pierd noaptea prin club A nu prea cred ca le mai convenea... urlau sa ma tirez la scoala). in fine, am fost la varamea la camin... e cam trist pe acolo... apoi in club... nu are rost sa zic ca nu se compara cu nimic din marea metropola a moldovei, respectiv Galati... <strong>dupa vreo 2-3 ore de somn am plecat la drum in cautare de liceu adoptiv prin Buc...</strong><br/><br/><strong>am inceput cu Lazar... m-am invartit vreo 20 de minute pana sa gasesc intrarea... cam ca la aeroport se intra acolo.</strong> bine ca nu te si perchezitioneaza ca era grav. dupa cautari dau si de secretariat insa deja nu prea mai conta raspunsul lor. nu arata ca locul in care as vrea sa-mi petrec ultimul an de liceu... prea CNVA, prea scary pt gustul meu, rece si impersonal desi foarte aranjat. <strong>in fine, la secretariat, o dama cu morcov m-a expediat repede ca cica la ei nu ae fac transferuri... serios? o singura intrebare mi-a traversat mintea: CAT???</strong><br/><br/>un pic mai incolo dupa ce m-a invartit ceva vreme, ca sa descopar ca shtiam prea bine unde se afla (cam pe langa Universitatea Media unde m-a dus asta-vara in cercetari pt regie, ca aveam eu senzatia de deja-vu si abia dupa ce am vazut cladirea fianantelor mi-am dat seama cu ce ocazie mai fusesem pe acolo) <strong><i>am dat de Spiru... deloc impresionant... parca e Dunarea de la noi... acelasi stil de constructie, pun pariu ca daca intru ma descurc imediat... si totusi mi-a placut ca fiind pauza era lume pe afara, era cald, animat, sincer seamana cu Cuza... </i></strong>n-am intrat ca oricum degeaba intrebam acum, ca pe mine nu ma iau astia in serios... d<i><strong>ar oricum sunt destul de dezamagita ca nici de Cuza nu pot spune ca sunt prea addicted :) dar macar sunt obisnuita cu spiritul... nu pare ca se munceste chiar asa asiduu pe la spiru asa ca nu suna rau... oricum imi tin optiunile deschise...</strong></i><br/><br/>cum mi-am complicat viata inutil? ei bine, am revenit intr-o situatie in care am mai fost de 2 ori... e ciudat prima oara am simtit totul foarte intens si pe parcurs dar si mult timp dupa, la a doua dupa efectele s-au atenuat mult mai repde iar acum nush... intensitatea s-a metinut doar cat totul insemna prezent. ma uit in trecut si ceva, ceva tot este dar realismul meu a devenit mult prea preganant... <i><strong>gata, e clar ca am pierdut ceva: capacitatea aia fenomenala de a levita pe care o ai cat esti inca irational, nu indeajuns de realist... mult mai greu ajung acum sa cred ca imposibilul nu inseamna nimic... </strong></i><strong>AM DESCOPERIT GRANITELE POSIBLIULUI</strong> (asta intampalandu-se acu' vreo 2 ani!) <strong><i>asa ca devii mai rece, mai putin impresionabil... uneori parca nici numai sunt eu. eu eram aia care se entuziasma din orice porcarie, cea care dramatiza orice situatie si nu trata mai nmic cu calm sau indiferenta, totul conta, totul imi producea o impresie, avea un efect... acum nu shtiu... multe s-au schimbat...</i></strong> radeam cu fetele azi pe le ultimele ore cum ne-am putut schimba de cand cu <strong><i>liceul asta... nu, nu e cimitirul tineretii mele... sub nici o forma, e locul desteptarii mele doar ca desteptarea asta e cam dureroasa si cam pavata cu cazaturi, iar astea lasa urme.</i></strong> nu vreau sa ma plang, fac doar constatari idioate sau nu... desi cred ca mai degraba se incadreaza in prima categorie....<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-116179879533665883?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1160588556889513832006-10-11T20:10:00.000+03:002006-12-06T23:19:39.003+02:00ma gandeam azi in urma unei situatii foarte nasoale care a avut minunatul dar de a-mi aminti in ce shit gros ma aflu (la figurat evident :D) <strong>cat de frustrant poate fi faptul ca de multe ori chiar vrei sa faci, sa zici ceva, sa reactionezi intr-un fel si ceva te opreshte... cat de des e mai indicat sa fii un lingusitor si jumatate decat sa te exprimi drept... mare porcarie si ascunsul asta dupa deget... cica vrem sa ne cunoastem pe noi insine dar daca niciodata nu putem fi cu adevarat sinceri cu ailalati ce rost are sa fim cu noi...?</strong><br/><br/><i>citeam de Kieslowski (hihi, omul ala a intrat la Facultatea de Film din Lodz din a treia incercare si totusi ce regizor a ajuns!!!) azi cat am stat pe hol in ora de franceza shi respectivul dadea un singur sfat </i><strong><i>"cei care spun povesti ar trebui sa isi analizeze intai viata si sa inteleaga de ce sunt in momentul asta in punctul asta shi abia apoi sa inceapa sa povesteasca"</i></strong> sau ceva in genul...<i> poate de-aia e bine sa stai cate un pic tu cu tine... imi lipseste asta, niciodata numai am timp sa ma gandesc la greselile pe care le fac, sa analizez anumite situatii prea amanuntit...</i> prefer sa dorm, ca doar mi s-a adeverit previziunea: ceresesc mai mult de 6 ore de somn pe noapte si uneori in week-end am marea bucurie de a dormi 8 ore!!! mare record! si nici macar nu ma ocup de scoala ca doar altfel nu iesea scena de azi de la Fr... :D<br/><br/>ma intrebau astia in clasa pe la vreo ora de dirigentie cand discutam noi despre "cunoaste-te pe tine" shi stuff de genu' cum ma simt in prezent.<br/><br/><strong>Cum ma simt in prezent? Neputincioasa si serios ca e unul dintre cele mai nasoale sentimente mai ales la nivelul asta... mai de mult neputinta era altceva pentru mine, era oricum mult mai soft decat acum, era o chestie trecatoare, acum e mereu acolo in coltul ei </strong>(probabil pe langa Dracena de pe noptiera, nu degeaba o chema-o Dracena) si oricat ma chinui sa ma conving ca pot face ceva sincer vorbind nu prea fac mare lucru, nu in sensul in care atata nevoie acum. adevarul e ca nici nu prea am cum. mai rau de unele ori agravez unele situatii pentru ca poate cer mai mult decat ar trebui, poate sunt mai critica decat este cazul de multe ori...<br/><br/>e greu sa te gandesti la defectele proprii, chestia asta ma demoralizeaza si uneori nici macar numai sunt asa de convinsa ca merita... <strong><i>cat de intoleranti am devenit mai nou! si eu nu fac exceptie.... cerem de multe ori perfectiunea chiar daca noi nu o putem oferi, ne incaptanam sa o cerem... e probabil destul de stupid... intai criticam si nu prea ne gandim la efortul, la pasiunea pusa de cel care s-a straduit sa duca la bun sfarsit chestia aia... credem vorbe goale si uitam cat de importante sunt faptele si suntem atat de subiectivi incat uneori am impresia ca am uitat ce inseamna sa fii just, sa nu discriminezi, sa fii corect...</i></strong><br/><br/>ca sa parafrazez un pe pe unul de la teveu: <strong><i>Traim si asat ne ocupa tot timpul. Dar conteaza si cum traim, nu?</i></strong><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-116058855688951383?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1159818853687599962006-10-02T22:43:00.000+03:002006-12-06T23:41:46.016+02:00conform compului este ora 22.35 iar eu abia imi beau cafeaua si ma pregatesc de lucru... <strong>ca orice liliac prefer sa lucrez noaptea... God, sper sa nu devin bufnita...</strong><br/><br/>ideea e ca nici macar nu shtiu cu ce sa incep... scenariul la care tin atat de mult (imi place la nebunie sa ma ocup de asta! e atat de fain fata de sc...), tema pt. prega la engla ca nu vreau sa urle profa maine la mine sau eseul ala nesuferit la romana??? oricum toate au dead-line maine deci degaba ma fofilez ca tot tre sa le fac pe toate shi de ce ti-e frica nu scapi...<br/><br/>shi totusi shi daca aveam dublu de lucru tot nu m-ar fi scos din starea asta de bine in care ma aflu... i'm just happy... pur si simplu. veneam spre casa si nu ma puteam opri din zambit.... ziua de ieri a fost execrabila (nici macar nush exact de ce dar asa am simtit-o...) dar asta de azi... faina e putin spus...<i><strong> imi plac zilele astea cand faci ceva la care tii mult, cand ai in ce sa-ti pui toata energia</strong></i>... a, shi in plus am luat-o mai usor. <strong>nu fiecare rahat care iti este spus merita luat in seama, am testat asta azi si in general chiar da roade sa mai selectezi ce merita sa iei in considerare si ce nu din ceea ce spun oamenii...</strong><br/><br/>cum mi-am terminat cafeaua si numai am scuza, o sa ma apuc de lucru si incep cu ce-mi place ca restul sunt secundare pentru moment, sper doar sa iasa ceva bun...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-115981885368759996?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1159699591000744532006-10-01T12:47:00.000+03:002006-12-06T23:40:26.693+02:00<strong>sunt nervoasa... pur si simplu.</strong> am motive indeajuns cat sa ma scfund pana la gat in ele deci nici nu ma mir ca lovesc tastele cu atat furie...<br/><br/>sa vedem daca scrisul pe blog, aberatul, ma poate calma...<br/><br/>de-abia astept sa se termine saptamana asta idioata... a fost prea dificila... de mult nu am mai avut o asa inlantuire de zile "bestiale" una dupa alta... nu vreau neaprat sa am plang pentru ca depindea de mine sa ma calmez si <i><strong>sa vad sfertu plin al paharului ca sigur jumate nu era</strong></i>... logic ca n-am reusit ca daca imi iesea numai scriam astea aici...<br/><br/>cred ca inchei postul si deschid altul in care o sa imi desfasor toate cunostintele in ale certatului ca daca tot am facut asta toata sapt. nu-mi va fi prea greu sa adun la un loc toate impresiile.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-115969959100074453?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1159296638078535582006-09-26T21:25:00.000+03:002006-12-06T23:30:26.043+02:00<strong>ma gandeam azi cand ma intorceam acasa ca a venit si vremea mea sa fac compromisuri... deja... poate ca totusi nu sunt atat de rele nu... incapatanarea si orgoliul nu duc mereu la chestii bune, dar totusi ce greu poate fi sa faci compromisuri cand de fapt iti vine doar sa continui in legea ta</strong>, cu sarcasmul propriu, sa intepi anumite persoane ca, de, si ele fac lafel si nu-ti palce sa nu platesti cu aceiasi moneda...<br/><br/>e<strong><i> trist, e greu sa renunti la lucruri care chiar inseamna ceva pentru tine... i just lost something, ceva care insemna mult pentru mine... si mi-e greu sa "deal with that", dar am incotro?... face the truth and move on!!! that should make me stronger, right???</i></strong> nu-s sigura ca asa va fi dar am avut o "zi bestiala" azi... m-am saturat de "zile bestiale" ca asta... i don't want this anymore. <i>vreau doar clopotul meu de sticla in care sa stau ghemuita shi unde orice chestie exterioara (mai ales din seria celor dureroase) sa nu patrunda... ar fi frumos nu??? but I am ready for anything... indiferent ce va urma sunt destul de pregatita insa nu pot sa garantez (mai ales fata de mine) ca voi iesi cu fruntea sus, sau macar cu spatele drept, sau fara sa fiu plina de praf shi julituri... </i><strong><i>dar cine a zis ca va simplu???</i></strong><br/><br/>nu scriu mult ca ma lasa inspiratia (daca am avut vreodata asa ceva) insa pur si simplu ma framanta subiectul asta, e ca un ghimpe pe creier... cred ca tre sa beau o cafea si ma apuc de treburile idioate pe care mai tre sa le mai fac... ca abia la 8 jumate seara am ajuns acasa, shi-s plecata de la 7 dim!... what a life!!! I just love it!... fuck it! i'm so tierd of this...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-115929663807853558?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1159216168615855172006-09-25T23:14:00.000+03:002006-12-06T23:39:14.400+02:00desi mor de somn si nu ma pot opri din cascat totusi momentul in care voi adormi este inca departe... ca de obcei am de lucru... incepe sa ma enerveze lucrul asta... oricat de fain o fi sa am ocupatie, nu genul asta de ocupatii il prefer eu... plus ca tanjesc dupa o ceasca mare si aburinda de <strong><i>CAFEA...</i></strong><br/><br/>azi am asa un chef sa fac teoria cafelei. imi palce de mor bautura asta... mi-a fi greu sa duc o viata normala fara ea. <strong>e energizantul meu pentru intreaga zi, drogul meu favorit, singurul drog sau obicei care a resuit sa se lipeasca de mine... daca tigarile, alcoolul sau pastilele/seringile/prafurile nu au avut efect (slava Domunului numai asta nu-mi mai trebuia!). oare mori mai devreme daca bei cafea???</strong><br/><br/>citeam prin NG cred ca odata ce devii dependent de cafea (iar eu ma inscriu cu succes in categoria asta!!! :P) creierul tau numai functioneaza la randament maxim decat dupa doza normala de cofeina... frumos, frumos... deci daca m-ash lasa de cafea, in afara de faptul ca ar trebui sa indur dureri de cap ucigatoare, as gandi si mult mai incet... lucru care ar fi o mare problema. deci postul asta e in final un topic pro cafea... daca n-am talent la versuri si nu pot sa scriu un hit a la Marius Moga despre asta, macar atat sa fac.<br/><br/>sa nu uit, o buna si draga colega, de fapt nu numai una, mereu imi spune "<i>a, esti nervoasa, clar, nu ti-ai baut cafeaua!"</i> si in genere o nimereste, fara ea nu am pic de energie... so, I'll just keep drinking coffee...<strong> e singurul meu tabiet, plus ca sunt "omul expresso" si de ati shti ce trasaturi are omul asta, v-ati apuca toti de baut cafea in loc de micul dejun... </strong>(pt. lamuriri a se vedea linkul "my fav forum", topicul "zi-mi ce mananci la micul dejun ca sa-ti spun cum...")<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-115921616861585517?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1159134876795124242006-09-25T00:32:00.000+03:002006-12-06T23:37:42.410+02:00cumva sunt fericita fix in mom asta, a inceput o noua zi iar eu am un chef nebun sa sar in sus... fac niste dvd-uri si ma gandesc cum as fi putut eu trai fara ele... serios? poate pare patetic dar acum toate chestiile astea sunt prea bine inradacinate in felul meu de a trai incat nu-mi imaginez viata fara ele... <strong>computer addicted</strong>... cand plec prin locuri far' de net (delta, excursii, bunici &amp; co.) ma simt total rupta de lume si cand vin acasa vreau doar sa deschid compul sa vad ce am pierdut... parca ma mananca mana daca nu fac asta cum ajung acasa... ma simt confortabil cu messul deschis shi netul conectat, de parca ceva vital pentru mine s-ar putea intampla si daca nu as fi online nu as afla la timp...<br/><br/><i>ce stupid mi se pare sa fii dependent de chestia asta numita comp, ca desi se spune ca - vezi doamne - te tine mereu il contact cu prietenii, cunostintele - si nu neg asta - de multe ori te tine departe. "de ce sa ma mai deplasez pana la cafeneaua din centru sa vb cu vasilica? doar am net-ul si mess-ul... las' ca vb asa cu ea!" sigur mai toti am gandit cel putin odata asa...</i><br/><br/>imi amintesc cand am venit din Franta, dupa aproape o luna... nici numai vazusem net-ul la fata in acest timp... ar fi fost pierdere de vreme sa stai pe net in tari straine cand ai atatea de facut si vizitat... dar odata ajunsa acasa (nu chiar home ca eram in Buc, dar consideram prin extensie Ro ca fiind acasa in mom respectiv) am simtit o necesitate sa deschid messul... pierdusem multe chestii aici, dar castigasem o groaza in afara... si totusi eram asa rupta de lume, nici macar nu stiam ca era razboi in Liban, toate stirile mi se pareau fara logica pentru ca nu stiam nimic din ce se intamplase... <strong>e un sentiment ciudat, e ca si cum ai ramas in urma sau ai fost bolnav ( in coma sau asemanator) si cand te trezesti nu-ti vine sa crezi ca lumea a mers inainte fara time, ca evenimentele publice sau personale (aici ma refer la cele din viata celor apropiati) nu au stat sa te astepte pe tine, ca de fapt contezi mai putin decat te asteptai... a fost un sentiment nou, nu e chiar placut sa fii rupt de lume, sa faci ochi mari si nedumeriti de fiecare data cand se discuta chestii recente</strong>, si am avut nevoie de ceva timp sa recuperez... alaturi de nemuritorul si indispensabilul net...<strong><i> sincer am o rel prea specaiala cu telefonul, net-ul si mp3-ul ca sa-mi imaginez viata fara ele... ce mai! daca adaug si cafeaua la astea trei ajung la lista completa a lucrurilor de care depind fara nici o indoiala,</i></strong> fara de care pur si simplu nu ma simt confortabil... I'm addicted dar uneori nu e chiar asa rau sa fii dependent de ceva, e chiar incredibil de linistitor, relaxant... asta pana incepe sa-ti miaune telefonul in timp ce tu asculti "Creep" de la Radiohead cu castile infundante in urechi, incercand sa prinzi fiecare nota, fiecare cuvant, vers, si savurandu-ti cafeaua...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-115913487679512424?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-34961410.post-1159129474703419072006-09-24T23:21:00.000+03:002006-12-06T23:35:53.973+02:00mereu mi s-a parut dificil sa incep ceva... nici nu shtiu cum se face cand e vorba de un blog... cred ca nu e o reteta anume... pana la urma nu-l scriu pentru a fi citit neaparat, il scriu pentru ca cineva spunea ca<strong> </strong><i><strong>de multe ori o foaie alba shi un pix pot tine cu succes locul unui psiholog</strong>...</i> incerc doar sa verific afirmatia asta...<br/><br/>cu ce as incepe... de-as putea ar fi o poveste frumoasa dar nu prea am povesti frumoase in minte acum. nu ca as vrea sa le neg existenta dar dispozitia nu imi permite, nu acum... poate cu alta ocazie, poate chiar next time povestesc acele lucruri frumoase, amintirile dulci cu care ramai din excursii reusite sau mai bine zis, din vacante reusite, din zile in care crezi ca lumea e a ta si orice iti propui poti indeplini... ei bine, azi nu-s intr-una din zilele alea.<br/><br/>acum este tarziu, incerc doar da ma decid daca sa invat pentru delf sau cambridge, oricare dintre ele pentru ca sunt lafel de importante, incerc sa nu ma gandesc mai departe de ziua de maine pentru ca oricum nu shtiu ce imi va aduce aceea, cum as putea sti ce urmeaza dupa ea?<i> imi amintesc doar vremurile alea in care nu conta prea tare ziua ce trebuia sa vina, ca nu ma interesa nimic in afara universului meu interior (ce expresie de eseu la romana! alta mai buna nu am gasit!)... cum se schimba lucrurile in atat de putin timp... azi zambesti shi crezi ca totul e al tau, mai rau uneori ai impresia ca acel tot ti se shi cuvine (cat egoism!) si maine realizezi cat de mult trebuie sa te lupti pentru a obtine de fapt lucruri pe care nu concepi sa nu le ai si totusi traiesti ( nu neaparat bine sau foarte bine) fara ele... sa zicem ca exact asta am descoperit... c</i><strong><i>red ca nicodata nu o sa ajung ce am tot ce-mi doresc. mereu cand ajungi la o etapa, cand obtii ceva ce vroiai foarte mult, treci la o noua treapta, incepi sa vrei altceva, alfel de mult cum ti-ai dorit ceea ce ai deja... e normal si uman cred eu...</i></strong><br/><br/>nu are rost sa detaliez ce-mi doresc eu ca shtiu prea bine, in orice caz imi doresc multe... ma uitam la tata azi, face 43 de ani maine (dar l-am sarbatorit azi ca maine doar e luni, si ca de obicei pleaca la bucuresti...) si ma gandeam oare pana acum are tot ce si-a dorit? (si nu vb de dorintele snoabe, gen ferrari, ci de chestiile alea mult mai importante cred eu, chestiile care probabil te fac sa te simti implinit...) poate ca nu, ca pana la urma tot ce a obtinut a insemnat o groaza de sacrificii... shtiu cum e cand suna seara pe la 11 (abia atunci isi verifica mail-ul ca inainte nu are timp :)) si uneori doar eu mai sunt treaza si stam de vorba, nu mare lucru (ca nu ii povestesc cum a decurs ultima intalnire la care am fost sau de cine m-am mai despartit, astea nu le discut cu el!) dar vorbim pentru ca stiu cum e sa fii singur, stiu ca ii este greu acolo si ca pana la urma beneficiez si eu de toate, uenori am impreaia ca nu primesc destul dar inteleg ca se straduieste...<br/><br/>asa ajung la tema din titlu: <i>compromisurile... nu cred ca sunt multe cuvinte care sa imi displaca mai tare. o vreme am crezut ca se poate sa traiesti fara sa ceva, ca poti fi mereu corect, ca poti avea principii rigide pe care sa nu le incalci niciodata, atunci nu ma gandeam ca de fapt si cand faci un sacrificiu, si cand din doua optiuni rele o alegi pe cea mai putin rea tot compromisuri faci...</i> <strong><i>asta inseamna de fapt sa traiesti: sa faci compromisuri, sa inveti sa lasi de la tine, sa nu mai tii atat de mult la orgoliu, la rigiditate...</i></strong> mereu am crezut ca sunt o persoana adaptabila, dar din pacate poate prea orgolioasa... si doar imi zicea cineva nu e bine... culmea am momente in care poti sa-mi cauti si cu lumanarea orgoliul si tot nu il gasesti, pacat ca asta se intampla exact cand ar trebui sa nu-l ignor... i'm such an idiot sometimes... sunt prea slaba exact cand ar trebui sa ma incaptanez, exact cand ar trebui sa uit ca am descoperit compromisurile... cred ca-s daor un pic cam fucked up... pacat ca de data asta o cafea nu mai poate rezolva totul... am trecut la o noua etapa...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/34961410-115912947470341907?l=gugushtiuc-stories.blogspot.com' alt='' /></div>Rodicahttp://www.blogger.com/profile/16927854433381994201noreply@blogger.com0